Poezie
te visam (2)
1 min lectură·
Mediu
se făcea
că te călugăriseşi
la o mânăstire de maici
aveai trecere!
te sculai odată cu orătăniile curţii
deşi – ca să fii sincer! – ţi-ai mai fi prelungit
somnul raţiunii… al identităţii
în această abdicare de la realitate
purtai mirosul atât de distinct
al doamnelor bălțate
printr-o hotărâre a sorţii menite
a intra sub incidenţa nimicului
în faţa confesionalului
devenit deodată maşină cu sfinţi
îţi mângâiai singurătatea
minorul timp… moartea
radiai totuşi inocenţă
[până la mine mai nimeni nu te-a ghicit!]
îţi umanizai patima cu torsul unei pisici
pripăşită, biata, în întunericul unei vieţi
veneau sărbătorile
îngeri cardiaci vesteau cât îi mai ţinea Inima!
nu te puteai dezice de lipsa vocaţiei de ascet
rămasă în lume
purtam stigmatul
femeii veşnic învirginate
nu era chip să mă dezic.
022.065
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “te visam (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14148381/te-visam-2Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓Foarte fin slalomul tau printre anecdote urbane, autoironie si nostalgie. O placere de citit.
0
DTIncerc sa rețin câteva texte pt viitorul volum...
Gânduri bune, D.
Gânduri bune, D.
0