tocmai atunci

Mi-ar plăcea să fii îngăduitoare și să accepți lapidara mea descriere: some days are better than all the others. Scrisă fin, cu un anumit feminism românesc clasic, nobil.

Altfel, ce să spun? Personal îmi place cum începe textul, cum continuă... până la un anume punct... Oarecum și finalul..., reținut de mine exact așa cum mi-a dictat starea cu pricina. Destul de probabil voi avea ocazia să „reglez”... (mai) fin... ulterior (mi s-a mai întâmplat asta!).

Gânduri bune,D.

PS: așa cu zilele...

Când se produce „ieșirea din sine” „experimentăm” pentru ca ineditul, schimbarea și inventivitatea să devină elemente ale matricei existențiale.
Când „viața” e „mult-prea-frumoasă” cu siguranță un simulacru s-a strecurat în ea.

Mi-a plăcut poemul, concluzia albă, poate așa ar trebui să fie și finalul unei poezii și de poezie, cu o bătaie concluzivă ca de zăpadă.

Spor la scris, mult succes în tot ceea ce faci, eu mă zbat cu proza, și scriu, în rest, puțin.

La bună reîntâlnire, și o vară frumoasă! (Cu vacanțe la fel de epice ca un copac înflorit și bun!)

Lumea ar trebui tratată, ”surprizele”, ”întâmplările”, cât se poate de subiectiv, cu o optică după suflet, trebuincios corigibilă, poate fericirea este o stare punctuală și care ține (puțin) și de propria optică. Poate un final alb, asumat, este, mereu, soluția... Învingerile!


Iulia

... mi se... dictează (sic!) nu mă pricep mai deloc să comentez... De pildă, ce știu exact cu privire la textul de mai sus este faptul că a început cu un preaplin, a continuat cu o rarefiere... până la disoluție, dar, mai mult sau mai puțin paradoxal, a culminat în preaplin! Îmi place cum spui tu, Iulia, „final alb” ca o zăpadă! Atunci când ți se revelează „mult-prea-frumosul”, e clar că ai venit în contact cu... sensul și orice se opune vieții nu poate fi primit decât cu tensiunea afectiv-ontologică a marelui îndrăgostit de cea dintâi! Așa că, Răzvan, aș fi puțin mai sceptică legat de concluzia ta, care, mă rog, într-o anumită lectură, se poate și ea valida!

Mulțumesc, Iulia, pentru popas, mulțumesc pentru toate gândurile bune! E o perioadă mai încărcată acum pt mine, având foarte mult de lucru la celălalt tip de literatură. Resimt asta ca pe o apăsare destul de concretă, pentru că sunt nevoită să scriu poezie mai degrabă atunci când am puțin timp, iar nu când resimt trăirea cu pricina!

Mulțumesc, Răzvan, și ție! Amândurora, vară luminoasă cu bucurie și eliberare!