Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

normalitate stranie

1 min lectură·
Mediu
curtea păstra urme colorate...
un fel de amprente disperate
de nu vor fi fost aripi de libelulă
prinse în goana sufletului de a se elibera
nimic nu anticipa sunetul cum nici cosmosul
acele începuturi vegetale hrănindu-se
cu multele răni camuflate
în nepriceperea sau teama
frunzei de brusture de a-și lua forma...
destinul generațiilor aducând-o conștiincios numai somate
în prezent
într-o vecinătate aproape aleatorie
sub tăișul zidului
atât de intimă mie!
vrăbiile erau la fel de nevrotice
făceau cireșii să crească în iluzii cromatice
sângele cocea fructe fără justificare genetică
întârziam cu inima exact sub ghilotină
chiar dacă arțarul în bătrânețile lui smerite
îmi arunca frunze tot soiul de semne
oamenii purtau cagule chipuri indescifrabile
călcau călcau călcau
cândva eram convinsă:
călăii existau doar în carte
și-acolo atât de formal... fără niciun pericol
o mână pătrunsă de dragoste închidea repede
cu floare de nufăr
nu se vedea mai nimic!
cu ochiul liber
toate erau la locul lor
într-o normalitate stranie.
022338
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
159
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “normalitate stranie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14147371/normalitate-stranie

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
„Într-o normalitate stranie” „toate” ies din „locul lor” firesc și capătă aspecte de nefiresc și neadecvat și ea induce confuzia, haosul, echivocul și debusolarea, prefigurându-se criza existențială.
0
@daniela-luminita-teleoacaDT
la esența ei, este nevoie de acea privire empatică, de acel simț superior, pe care, foarte probabil, nu oricine îl posedă.
Gânduri bune, D.
0