Poezie
până la argintiu (2)
1 min lectură·
Mediu
fac un semn
las minimul spaţiu
şi acestei aberaţii
să se manifeste
nu sunt indiscretă
nu vreau cu orice preţ
să intru în detalii
privirea de ansamblu creează
cadre aproximativ acceptabile ca de pildă
acest deşert ridicol străbătut de bravi beduini
o cafea la nisip şi turbanul meu orange
de la care îşi trage un soare instinctele
întâmplarea rămasă în suspans noir
pe la miezul-nopţilor albe
respir respir respir cu faţa la răsărit fac briză 2-3 păsări ample
o leoaică îmi traversează centrul proba de foc impune imaginaţie
jocul acesta de dezlipire a vălului de pe realitate
dobor dune castele de nisip
dincolo de umbre cactuşi sau narcise
trupul meu dur evaporându-se subtil
până la argintiu
catifelate parfumate vii
creaturi domestice se retrag
în sălbăticiuni
sunt exact în momentul acesta
te privesc ca şi cum
de mult ai fi trecut
îmi recuperez cafeaua în timp util!
041.800
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “până la argintiu (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14148339/pana-la-argintiu-2Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMCMaria Elena Chindea✓De ne-am recupera în timp util, beduinii nu și-ar mai înveli în deșert „întâmplarea” de-a fi „rămasă în suspans noir/ pe la miezul-nopţilor albe” și n-ar mai fi nevoie de „creaturi domestice” ce „se retrag/ în sălbăticiuni”! N-ar trebui să fie singura certitudine „trupul meu dur evaporându-se subtil/ până la argintiu” de am deschide ochiul ochiul dimineții în timp util, pentru a-și locui lumina în luciditatea harului sacru!
0
DTRecunosc, am pus multă (auto)ironie aici! Privire de ansamblu, dar, în cele din urmă, „detaliul” învinge, pt că, da, el mă face să fiu hic et nunc, chiar și într-o lume descumpănitoare adesea! Cred că se numește vocația (nu doar de a supraviețui, ci chiar) de a reuși să trăiești frumos (ador ideea de... cafea,... printre altele!)!
Gândurile mele luminoase, D.
Gândurile mele luminoase, D.
0
OSfascinație, patimă, eros apoi deșert, beduini, turban portocaliu.
o cafea la nisip într-un spațiu suprareal?
finalul poemului:
"catifelate parfumate vii
creaturi domestice se retrag
în sălbăticiuni
sunt exact în momentul acesta
te privesc ca şi cum
de mult ai fi trecut
îmi recuperez cafeaua în timp util!"
rezolvă fantasma în trezirea la timp.
Nu se anunță. De altfel motivul cafelei răsare din restul poemului.
o cafea la nisip într-un spațiu suprareal?
finalul poemului:
"catifelate parfumate vii
creaturi domestice se retrag
în sălbăticiuni
sunt exact în momentul acesta
te privesc ca şi cum
de mult ai fi trecut
îmi recuperez cafeaua în timp util!"
rezolvă fantasma în trezirea la timp.
Nu se anunță. De altfel motivul cafelei răsare din restul poemului.
0
DT... da, cred că textul gravitează în jurul temei „doborârii castelelor de nisip”, de aici, și restul celorlalte semnificații. Cu alte cuvinte, dacă dăm gir iluziei, atunci (măcar) ea să aibă acoperire... estetică în realitate, altfel NU!
Gânduri bune, D.
Gânduri bune, D.
0