Daniela Luminita Teleoaca

... cred că este vorba despre un eşec... minor, anume în iubire (cf. secvenţa ciobului şi a păşitului dincolo de starea de graţie, dar şi dincolo de tumultul implicat). Poezia începe, de fapt, cu...sfârşitul, mai exact cu starea actuală de lucruri (cf. şi finalul propriu-zis, structural vorbind). Detaliază oleacă secvenţe anterioare, în fapt un alt episod similar, care durează până la versul "până în ziua în care" (deci, "niciodată" fuse relativ, pentru că noi chiar avem nevoie de iubire şi atunci...) Acolo-ul este el, universul lui! Unde eşti împinsă să ajungi şi te laşi sfârtecată de iubire! Pt că.

Mulţumirile mele luminoase şi calde! Cu prietenie, D.

Erată: ÎŢI mulţumesc şi ţie!

Mulţumesc şi ţie frumos de tot! Mă bucur din toată inima că versurile scrise de mine au ajuns la tine! Prietenia şi încrederea acordate mă obligă în continuare, mai ales că nu e deloc exclus să simt nevoia să „comit” poezie, în general... creaţie estetică, până la sfârşit!

Să avem cu toţii un Crăciun cu multă pace, linişte şi bucurie!!!

Cu prietenie maximă, D.

vă mulţumesc frumos de tot încă o dată!

Gândurile mele cele mai luminoase, D.

... rochia de mireasă (și câte nu mai sunt!!)... De ce alb? Și de ce nu alb... la un moment dat, în capriciile cromatice (de falsă pudoare, zic eu cu percepția cârcotașei!) ale lumii așa-zis moderne?! DAR simbolul "albului meu" este legat fundamental de.. anxietatea-înțelegere... Cd ești în fața unei pagini albe (tehnic, vorbim despre... blanc), te simți neputincios, ca în fața oricărui alt necunoscut. În același timp, simți (eu cel puțin, da, simt!!) provocarea de a umple albul respectiv, ceea ce echivaleaza ispitei de a purcede la... cunoaștere. Țipătul meu devine alb tocmai în acest context, definibil drept "situație limită"... Dc îți depășești temerile inițiale, ai multe șanse SÃ DEVII... Mie mi s-a întâmplat... Țipătul alb mă aruncă în anonimat pt a mă reda mie însămi! Poate fi, în ultimă instanță, simptom / indiciu al unei revelații, fie ea și în scară minoră / umană... Să mai pomenesc si de catharis??!! Dar mă opresc... Gânduri bune, D.

Foarte frumos spus, mai ales când realitatea evocată se situează la... antipod! Un text despre cum am putea învăța de la (verticalitatea) copaci(lor), de la statornicia lor în propriile rădăcini! Nu degeaba, în atâtea mitologii, copacul este axis mundi! Să fim, totuși, îngăduitori cu aproapele / departele nostru (mai slab de... ÎNGER!!) care nu are propriu-zis un cult al RădăciniI și face din așa-zisa "experimentare", cu care l-ar fi hărăzit.. Divinitatea Însăși (?!!), principiul forte al propriei existențe! În acest context, orice tip de.. "antifonare" este doar o altă... (auto)iluzionare!

MULȚUMIRI!

Stimată doamnă Ottilia Ardeleanu,
cuvintele dvs. au venit așa de frumos... din suflet! Primiți și mulțumirile mele... de / din suflet! A fost o stare "grea", cu totul aparte, care m-a "împins" să comit aceste rânduri... Poate faptul că, odată, Mamamea își aniversa astăzi, înconjurată de noi, cei încă ai clipei, onomastica... Aveam la masă bujori de pădure aclimatizați în grădinița noastră din fața casei, garofițe roz, mierle aciuate în castanii din bătătură, atâta... Iubire... Gândurile mele cele mai bune, D.

Stimate domnule George Pașa,
comentariul dvs. m-a fascinat pur și simplu, mai ales că eu chiar cu nimic aproape nu pot să contrazic cele scrise mai sus de dvs.!!! Copacul este axis mundi, este legătura dintre aici și dincolo de aici, dintre cele văzute și cele nevăzute, în fapt realitatea adevărată a tuturor celor... Este, mai ales, materia primă, inepuizabilă, a Crucii noastre izbăvitoare! Când îți reclami Crucea, atunci nu mai este loc pentru nicio îndoială!! "Imaginar"(nu... fantasmagoric!!), pentru că acesta, Copacul, există într-o latență necesar și salvific actualizabilă! Este, da, un dram de... subiectivism, dar acesta îi include pe TOȚI cei care scriu din convingeri mult mai profunde decât cele pur... estetice!! Și, da, nu mi-am.. "propus" un text... (musai)"melodios", m-am abandonat ritmului lăuntric, ordinii lui speciale, "aritmice"! Ritualul scoaterii inimii este, fără îndoială, unul cu conotații de ofrandă, însă această ofrandă "se comite" cu tandrețe maximă!! În atari condiții, statutul de "victimă", respectiv de "călău" se cer a fi redefinite puțin!
Apreciez comentariul dvs. profund, total obiectiv..., îmi asum și acea doză de "literaturizare".. nu știu cine stă (uneori) în urma mea și mă lovește cu câte o nuia când mă las pradă emoției; spune obraznic: ascunde-te, ascunde-te (de după „artificii”!)!!! O să încerc să mă revolt! Mulțumirile mele și gândurile mele bune, D.

Desigur, mulțumirile mele sincere și pentru Recomandare!

... cel de lângă tine poate contribui la aprofundarea identității tale sau, dimpotrivă, la înstrăinarea de tine. Cd conștientizezi că e valabilă cea de a doua ipostază, atunci - în virtutea unui elementar instinct de autoconservare - optezi pentru eliberare ("peticul.. strangulator" care se risipește în "oasele ierbii"): măcar uneori, forța eliberatoare și, implicit, revenirea-în-sine, se naște (și) prin autosugestie (cf. empatia cu tristețea mai mare a altcuiva, ceea ce implică, desigur, o depășire a individualițății egocentrice / egoiste). În aceste condiții, "el" devine un "detaliu inofensiv" (este... derizoriu, cum spui...) pt că tu ești deja imună la "ravagiile" lui. "Goliciunea" te reprezintă pe tine ÎNSÃȚI, așa cum ești, nepervertit(ă) de interacțiuni negative! Deci, nu te rușinezi cu ea.., cu goliciunea!!




Gânduri bune, D.

cineva obișnuit să facă... "concesii" - asta poate pt că el însuși, pus într-o situație similară, la fel ar reacționa (fără minima problematizare / autoculpabilizare!) - ar trece cu nonșalanță maximă... Ba dimpotrivă, un comportament "soniesc" ar fi receptat drept exagerat, poate copilăresc, poate nebunesc (i.e. ... sonat!!), poate expresie a unui răsfăț căruia nu se cuvine să-i acorzi prea mult credit. De fapt, ce,... a murit cineva? Nici măcar n-a strănutat, nici măcar aspirină n-a trebuit să ia!! Deci, și data viitoare la fel vom proceda! Cât despre "marea absență", ăsta este modul specific prin care unii se fac... "prezenți"... Iar pescărușii sunt hămesiți în continuare... Pt că e doar nisip!!


Mulțumesc foarte frumos pentru... Prezență!!!

Cu prietenie, D.

care în mod firesc își face prezența, însă numai atunci cd tu, ca mân(t)uitor (!!!) al cuvintelor, al relativității lumilor, ai dovedit suficientă fidelitate față de universul asumat. Și așa e, cum spui, nimeni nu are cum să scrie "la întâmplare" (poate fi, cel mult, impresia cuiva, privitor din afară!). În ceea ce mă privește, așa cum am avut ocazia de a constata "la fața locului", literele se aștern fără prea multă dificultate atunci cd am măcar niște titluri generice, niște subtitluri (care nu întotdeauna și rămân!), o schemă minimală pigmentată de detaliile semnificative. Panica aceea că nu voi reuși niciodată să aduc în fața cititorului nici măcar o infimă parte din ceea ce am experimentat este, cel puțin parțial, depășită printr-un proces de selecție, pe care mi-l facilitează dumnezeul coerenței pe care m-am străduit să îl scot la iveală și treaz să îl țin. Bineînțeles că revizia se impune de fiecare dată... și atunci nu doar poți rezolva unele incoerențe, ci inclusiv poți perfecționa stilistic textul cu pricina... Offf, fir-ar să fie, la mine e tare greu... , acaparată fiind de munca științifică, ce rămâne, totuși, prioritară... Dar măcar puținul pe care l-am început, în plan artistic, încerc să îl duc la bun sfârșit! De aceea (și nu numai), încă o dată calde mulțumiri pt implicarea ta generoasă în paginile mele!

Cu prietenie maximă, D.

.. că mai trece lumea, mai ales din aia bună!!!! Mulțumesc pt susținere, pt faptul că rămâi cititor de al meu... off, fir-ar să fie, voi scrie și eu în pofida timpului (aserțiune polisemantică!). Și sunt destul de sigură că o voi face... pt că e (inclusiv / mai ales) o nevoie lăuntrică acerbă și, cum sunt suficient de egoistă, voi vrea să mă... menajez!, așadar, în mod cert o voi face!

Zi frumoasă, D.

... începui și eu acu' o eternitate un roman... Sonia cu accent grav și hiat... Ajunsei la capit. 41, respectiv cca 170 de pagini, dar, cum timpul nu fuse mai niciodată cel mai bun amic de-al meu, o tot... lungiiiiiiiii... Dar, să știi, voi continua..., mai exact chiar voi termina ceea ce am început... Îmi place să cred în Sens!

Mulțumesc, dragă Iulia! Gândurile mele cele mai bune, D.

PS: de mai multă vreme am înțeles și eu cum se scrie proză.. efectiv te leagă de scaun și... În același timp, intuiesc că aș putea despica firul așa de mult în 4 încât aș fi aptă de romane-fluviu (!!!)

PS2: cică unii habar nu au despre ce or să scrie când se așază la masa de lucru... totul vine pe parcurs... E de mai-puțin-bine? Sunt... "elucubrații"??!! (cf., par exemple, Llosa)

... la următoarea citire, o să mai intervin... încă mă... poticnesc prin... anumite locuri! Mă bucur că v-a plăcut, mă bucur că citiți! Gândurile mele bune, D.

nu m-am gândit la... societate, poate, cel mult, la... "societatea... lui", întruchipată de aproapele tău, în preajma căruia exiști singură (cf. "lipsa", "pagina albă", "golul" etc. etc.) . Atunci, te simți privită "din exterior"... apare un străin, un oarecare trecător (care nu deține datele concrete ale existenței tale)... sau poate nu doar un oarecare... Unul care îți vede existența potențială, paralel desfășurându-se cu cea din... realitatea palpabilă... Interesant este că el îți ghicește pe deplin "interiorul", apt la o adică să destituie "realitatea (oare, cât de) reală (?!), să instituie o alta, pornind de la ceea ce el simte cu privire la tine.. Cum există empatie, tu, la rândul tău, intri în povestea de el frumos țesută, te complaci (în complicitate!), ba, mai mult, "ceri" să fii lăsată în “gândul trecătorului de afară”!!! Poate fi începutul unei anume.. povești...Este! Cam asta vrusei să spun!

Mulțumesc!!

Îmi place ideea „dezgolirii”, în scopuri (mult mai) nobile (estetice și nu numai)! Așa este: orice aspect negativ este compensat - în virtutea unor legi elementarisime - de realități benigne, pozitive, superlative chiar! Cine nu crede în asta ori este mult prea subiectiv, ori mult prea masochist... Plus că, da, măcar unii, măcar câteodată, la fundul prăpastiei tb să ajungem, ca să ne ridicăm... val-vârtej (că ne smulge sau nu o Pasăre!)! Interesant e că te ridici și musai (trebuie să) continui mult mai înțelept! Altfel spus, Experientia docet în continuare!!! Prin urmare, departe să stăm de experiențele (id est, iubirile) care, în loc să ne adune, ne împrăștie!!

Gânduri bune, D.

să știi că acest text a mai primit o stea galbenă! Mai exact, prima variantă a textului, în urmă cu ceva vreme! Dar - cred eu - versiunea 3 (cine știe dc nu „se pune” și de o a 4-a?!) este mai bună (cine e minimum curios poate verifica „la fața locului”!!)! Mă bucură faptul că au existat măcar 2 persoane (ambele / ambii, poeți... pursânge!!!) care s-au oprit asupra unor texte mai vechi, revăzute de mine, în încercarea de a le îmbunătăți, astfel încât să-și merite locul într-un volum!!

ps: se întâmplă adesea să ratăm Sentimentul încă de la... „bun (!!!!) început”!!! S-o numi predestinare, fatalitate, normalitate, o simplă întâmplare, premisă / pretext pentru (auto)cunoaștere etc.?! În orice caz, „de-ale omului”!!!.

Gândurile mele (cele mai) bune, D.

păstrăm fie și o parte infimă din acea forță ilocuționară (originară) maximă a Verbului divin (cf. "a(u) zis și s-a(u) făcut"). Norocul nostru!! Și chiar dc existența nu este întotdeauna roz, evocarea ei prin apelul la cuvânt se poate dovedi salutară în multe situații! Mulțumesc!

... autoironie;
- eterna confruntare cu relativitatea;
- înfrângerea spaimei de necunoscut printr-o autosugestie aparte;
- ispita irepresibilă de a-ți crea un univers paralel care să te imunizeze, fie și parțial etc. etc.

Gânduri bune, D.

nu vreau să par grandomană sau mai știu eu cum (chiar nu e cazul!), dar, oare, chiar ești singura pe aici care ma mai citește, vreau să zic CITEȘTE, nu altceva?!! Lăsând interogația retorică în lumea ei, mai spun că e un text mai vechișor, chiar vechișor... Recitind (în contextul în care pregătesc in sfârșit pt tipar primul meu volum de versuri, pe care probabil il voi numi, nu Joacă-te frumos cu focul, ci În absenta din preajma Copacului), am simțit și eu ceva similar cu cele împărtășite de tine... Am revenit și am rescris parțial textul .. Mă mai gândesc la ultimul vers.. Acum fac o ultimă ((?Numai Dumnezeu știe!!) revizie și.. ajung si la el... Primește gândurile mele cele mai bune!! Cu prietenie maximă, D.

vom putea mereu păstra acea întâlnire aurorală cu lumea... Vom putea privi proaspăt ca și cum am face-o pentru prima dată. Vom avea sentimentul motivatului, implicit, al sensului. Prin acest tip de valorizare, chiar și lucrurile foarte grave își vor găsi o (anume) justificare. Cu această conștiință a necesarului, a nimic întâmplător (fortuit, fără rost / sens), am putea fi, dacă nu fericiți, măcar împăcați... Cum s-ar spune, o "completare" a stării de "copilărie" cu înțelepciunea. A te pierde constituie, măcar uneori,premisă a regăsirii...

Gânduri bune, D.