Poezie
sfârtecându-mă
file de jurnal afectiv
2 min lectură·
Mediu
acolo am simţit
un fel de pădure
şi păsările erau
cu cântecul în jos
trupuri îngrămădite
închipuiau o unică boală:
să fi fost spaima de viaţă?!
fetiţă încă am vrut să ajut iarba
să-şi intre în memorie
visul meu de femeie măreaţă
o vreme să-l mai ţină pe loc:
cât de mare eram când eram mică
şi cum habar n-am avut!
– pe schele nişte poeţi –
ignorând legile gravitaţiei... alte legi grave
prin sternul lor heruvimi cu degete mari înroşite în frică
şi decorul acesta straniu – rodul imaginaţiei ahtiatului după rating
fără de scrupule violându-mi intimitatea / în văzul lumilor aşezându-mi nudul
rochia de la 5 ani/ copacul de la 7/ nesăbuinţa constantă de a călca-n gol
peste toate mormintele acestea de nimeni vreodată reperate/ în fapt
secretul înţelesurilor mele desuete/ parola infailibilă către sine
în sfârşit ciobul oglinzii confundat cu o jucărie
prin care în glumă am păşit
nu m-am mai întors niciodată
până în ziua în care
pe o scenă m-ai adus tu cu promisiuni şi confetti
nu mai conta nimic/ nici măcar moartea!
unui cosmos întreg i-am ţinut singurătăţile
câte oceane! cât albastru-spre-verde!
câtă ingenuitate!
.... un fel de pădure / păsări anxioase cu ţipăt spre jos
toată aglomeraţia aceasta în măruntaiele mele făcându-şi loc / revendicându-mă
pierzându-mi obişnuinţele/ jumătate de mână / un sfert din copac.../ mai-toată-viaţa
... aproape-o-pădure / păsări demente ieşinde din tine...
sfârtecându-mă
024.205
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 232
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “sfârtecându-mă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14136213/sfartecandu-maComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT... cred că este vorba despre un eşec... minor, anume în iubire (cf. secvenţa ciobului şi a păşitului dincolo de starea de graţie, dar şi dincolo de tumultul implicat). Poezia începe, de fapt, cu...sfârşitul, mai exact cu starea actuală de lucruri (cf. şi finalul propriu-zis, structural vorbind). Detaliază oleacă secvenţe anterioare, în fapt un alt episod similar, care durează până la versul "până în ziua în care" (deci, "niciodată" fuse relativ, pentru că noi chiar avem nevoie de iubire şi atunci...) Acolo-ul este el, universul lui! Unde eşti împinsă să ajungi şi te laşi sfârtecată de iubire! Pt că.
Mulţumirile mele luminoase şi calde! Cu prietenie, D.
Mulţumirile mele luminoase şi calde! Cu prietenie, D.
0
Desigur, fiecare poet/ scriitor are o schemă de gândire, cel puțin în cazul acestui poem se observă un plan inițial. Chiar dacă mi-a fost greu să identific, să mă identific, acest lucru cade în planul secundar, cititorului nu i se permite un acces total și asta, mie una, chiar îmi place. Am să scot din context ceea ce urmează mai jos pentru că pare acel maximum atins:
în sfârşit ciobul oglinzii confundat cu o jucărie/ prin care în glumă am păşit/ și nu m-am mai întors niciodată