Poezie
lasă-mă să fiu în gândul trecătorului de afară! 2
file de jurnal afectiv
2 min lectură·
Mediu
e
o lipsă
o pagină albă
de noiembrie
în toată aglomerația în care neputincioasă
îți încurci mâinile / nepăsarea de la 5
cu sentimentele de la miezul nopții
înspăimântată amesteci cuvintele
mecanic reții sensuri / tot felul de informații
pentru clipa în care în sfârșit te vei da la o parte
doar de tine văzută îți vei apropia lucruri / îmbulzeala umană
fără să te mai plângi că lumea asta nebună îți scapă printre degete...
e o lipsă
o pagină albă
în locul tău și
golul electrocutează
copacii trec. și strada trece.
oameni privesc...
dincolo de mătasea cu trunchiuri și frunze
descoperindu-mi trupul
!străinul acesta frumos
aproape-un-copil / aproape-un-poet
scrie o poveste!
de unde știe el că eu...
eu nu mă grăbesc... / că am
o masă înaaaaltă cât o grădină
și muuuulți trandafiri
și păsări la fereastră
... scrie o poveste
altfel de unde roiul de fluturi
toată eliberarea / țipătul straniu al rănii
ieșite din piept / supusă așezându-se
în iarbă / în rând cu gândurile cerului
căzut pe pământ
nuu... tălpile goale nu sunt
nicio filosofie / nicio metaforă
este dimineața aceasta concretă
în care convinsă îmi port goliciunea
spectacolul câmpiei care privește... privește...
când eu desculță alerg
niciun minutar nu mai zgârie orele:
nicio contradicție
străinul acesta
trecătorul acesta
aproape-un-copil / aproape-un-poet
habar nu are că tu exiști
că-mi dai dreptul la singurătate...
023.237
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 227
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “lasă-mă să fiu în gândul trecătorului de afară! 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14127186/lasa-ma-sa-fiu-in-gandul-trecatorului-de-afara-2Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Unii percep societatea ca o „îmbulzeală umană’’, ca o „aglomerație’’ de gesturi, vorbe și comportamente în care fiecare vrea să se impună, alții o percep ca „o lipsă’’ a esențialului și ca o inflație de platitudini și superficialități, iar „eliberarea’’ de societate ne pune față în față conștiența cu sinele superior.
0
DTnu m-am gândit la... societate, poate, cel mult, la... "societatea... lui", întruchipată de aproapele tău, în preajma căruia exiști singură (cf. "lipsa", "pagina albă", "golul" etc. etc.) . Atunci, te simți privită "din exterior"... apare un străin, un oarecare trecător (care nu deține datele concrete ale existenței tale)... sau poate nu doar un oarecare... Unul care îți vede existența potențială, paralel desfășurându-se cu cea din... realitatea palpabilă... Interesant este că el îți ghicește pe deplin "interiorul", apt la o adică să destituie "realitatea (oare, cât de) reală (?!), să instituie o alta, pornind de la ceea ce el simte cu privire la tine.. Cum există empatie, tu, la rândul tău, intri în povestea de el frumos țesută, te complaci (în complicitate!), ba, mai mult, "ceri" să fii lăsată în “gândul trecătorului de afară”!!! Poate fi începutul unei anume.. povești...Este! Cam asta vrusei să spun!
Mulțumesc!!
Mulțumesc!!
0