Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

în februarie ne dăm cu lupii

file de jurnal afectiv

2 min lectură·
Mediu
noaptea o să-ţi pară stranie
necuvioase apucăturile ei: fată mare pe tuşă adesea rămasă
numărând golurile din trotuar/ vidurile din inimă
duşmancă personală de moarte – ţigancă fără de scrupule
prin dinţi mult-prea-albi îţi va trece neputinţele
gigantica dependenţă de mine
cârduri de cocori vor duce în ochi supliciile trupului
toate grămezile acestea atât de facil accesibile puţind a hoit/ a ieşire-din-ceruri
porumbei parkinsonieni vor căra în oase sticle otravite cu petunii
florile mele de altădată strident oxidate în absenţele tale
delirul acesta în care haotic suflete mor strangulate în sânge...
alte formule de duzină/ destinul peticit iară şi iară cu încă o dâră groasă de gemete
şi eu virgina/ (ne)dusa la biserici/ cu memorie de elefant şi coapsă fină până la tine
nicio cosmogonie!
nimic să inspire penuria eului împresurat de dihănii
poate creanga aceasta rămasă dintr-o tristeţe: să fi fost vară? să fi fost mine?
poate amprentele... poate podul silabelor onirice şi foamea teribilă
a lupilor sfâşiindu-şi burţile ca să nu ucidă
vei da să mă prinzi
străvezie şi înaltă îţi voi pierde (ne)înţelesurile
mă vei urî... poate îţi vei înăbuşi gândul
ca o uitare se va aşterne lumea peste toate
nimeni nu va fi pedepsit/ nimeni ridicat la vreun rang de înger
vom păşi amestecat/ hidosul personaj colectiv/ doar o iluzie?!
din când în când pasărea va întoarce capul
asemenea unui oracol va vesti
judecata cea de pe urmă
!mă vei striga
fiică a luminii obişnuită a răbda
deloc uşor dându-se capriciilor firii
voi fi oarbă şi surdă... numai acoperită
de opacitatea constantă din tine
022.778
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
258
Citire
2 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “în februarie ne dăm cu lupii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14136406/in-februarie-ne-dam-cu-lupii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
un poem profund de o interiorizare scrupuloasă. o mușcătură sângeroasă din destin! un asediu de tristețe! undeva se simt remușcările...
îmi pare un poem încărcat de misterul existențial, de îndelungatele lupte ale sinelui cu opacitățile din celălalt/ ceilalți.

remarc și tentativa cosmogonică, cel puțin în sensul de a o lua dintr-un alt punct universal, de a reîncepe un altceva neamenințător.

mi-a plăcut!
0
vă mulţumesc foarte frumos pt comentariu şi apreciere!

...altfel un text despre veşnica aspiraţie (utopică?!) a unora către iubirea aia fără pic de cusur, adică ieşită din organic (implicit, intrată în ceruri), Unică, Irepetabilă, Doar a lor, Dintotdeauna... nu pe 3 zile şi în niciun caz cu episoade acute de amnezie! La o adică, poţi recurge la autoflagelare doar ca să nu-i faci rău celuilalt (v. lupii)! Asta numai dacă ai sentimentul că merită!... Dar... dependenţă şi, totuşi, absenţe multiple, eul sălbăticit, intrat în materie, în plăcerile derizorii, bagatelizând fără prea multe scrupule.. Ei, atunci,... Iubirea? Ea străvezie şi înaltă. El opac de tot, da' de tot opac etc.

Gândurile mele cele mai luminoase, D.
0