Daniel Puia-Dumitrescu

Marie, draga Marie,
pai eu nu stiu ce sa inteleg prin acel \'mult sentimentalism\' de care vorbesti tu aici. De multe ori, cuvantul \'sentimentalism\' are sens peiorativ, de dulcegarie, insaeu sper ca sensulin care il folosesti tu sa fie altul, acela de sentimentalism=iubire, iubire nerostita, sentimente adanci ... cel putin asta vrea poezia... Si ce ii este maicomun si mai firesc Zeului decat iubirea? :) a se citi \'comun\' in sensul de propriu, de natural, \'nteles?!
Cu drag drag,
Daniel

Vlad,
salut tie si revenirii tale scrise la textele mele! ;)
Ma bucur sa te vad pe-aici.
In poezii sunt lucruri care, spuse cum sunt spuse, nu ne place cum sunt puse:), insa trebuie sa ne placa, intr-un fel, poezia cu totul si, altfel vorbind, sa ne ramana ceva. Eu asta sper sa faca poeziile mele...
Te mai astept.
Cu prietenie,
Daniel

Li drag,
in imbratisare de fantasme
se naste nemurirea
e randul ei

de asta nu scot si asta am vrut sa spun. :)
Ma bucur sa te intalnesc in/ la textele mele...

D.

Gata, taci, acum scriu eu!
Incep asa pentru ca si bunicii mei au fost intr-un sat ialomitean, si bunica mea imi interzicea de fiecare data sa merg la peste si asta ma intriga cel mai tare. Nefiind acelasi sat, probabil, dar fiind aceeasi apa, va salut, zi buna si floare nevinovata!
Ei, iata cum omul, oricat de departe ar fi el de radacinile lui pamantesti, isi intersecteaza radacinile pe care le are in cer cu ceilalti copaci ce-si trag seva din norii raiului, si anume, padurea de oameni. Si venim si noi, unii mai devreme, altii prea devreme - ca niciodata nu-i prea tarziu pentru dragoste - si te uram, cu bine si rau, cu mic si cu mare, ca asa ne invata partea de pamant intru care Dumnezeu ne-a zambit a nastere. Vad ca fetele se iau de tine - si bine ar fi sa ramana asa - aceste \'hartuieli\' fiind bine intemeiate si, as putea spune, firesti, adica new york de new york, masina de masina, sensibilitate de sensibilitate - cum sa te nu te iei de o asa \'marfa\'! Si mai vine si descrierea Inei, cu ochii de maslina, deja nu mai am ce sa spun. Speachless, dom\'le!
Maria incearca mereu lucruri inedite, insa eu sunt sigur ca nu si-a dat seama ca esti si tu in dialogul ei. Ce si-a zis fetita asta mare (a nu se citi printre randuri!!): \'eu fac un dialog despre el pentru a intra in el, acolo unde-i place piticului meu de pe creier sa stea, la umbra de suflet des.\' Zis si facut, numai ca nu ii iesi fetii asa cum vru ea, pentru ca si anume laurentiu a pacalit-o! Da! El este, de fapt, inradacinat in sufletele noastre, aducandu-ne apa de cer, si vorbeste din noi - pai nu va vedeti, oameni buni, ca atunci cand vorbiti aici, parca nu mai sunteti voi, va schimbati?! Si asta nu ca lupul cu iezii caprei, nu! Ci, precum profetul si glasul divin.
De ce am venit si eu aici? Pentru ca e normal sa aprinzi o lumina acolo unde fiecare-si aduce scanteia. Pentru ca e normal sa mai si spui oamenilor ca ii pretuiesti si ca esti sigur de obarsia voastra comuna - aceeasi apa, si nu Ialomita, ci aceea cereasca. Pentru ca e normal sa luminezi un om care nu are nevoie de lumina, dar pe care lumina il incalzeste, sufleteste vorbind; acest om este Maria.
\'E grele, Costele!\' mi-am zis, tu nu te apuci de glumite sau de dansuri printre cuvinte, nu vii sa lauzi, dar nici sa-nspaimanti... da\' de ce am venit?
Am venit a urare, Laurentiu, am venit a urare, Maria, am venit sa impart gandul de cer cu voi, dragii mei, ca, da, ce ciudat, imi sunteti dragi, mult mai!
Cu lumini si rugaciuni,
Daniel

Superb, Ela!
Ce as putea sa spun la o poezie care te inunda de tristete, de realizarea acelui \'fugit irreparabile tempus\', de realizarea tuturor trecerilor si neopririlor...
Tin sa remarc si poemul precum o curgere, de la prima strofa, mai bogata in densitate, trecand la a doua, care incepe sa \'slabeasca\', ajungand ca a treia sa fie la fel de bine o strofa, pe cat ar putea sa fie un epilog. Fain.
Felicitari!
Mare drag,
Daniel

Felicitarile mele, Costin, si sa fie prima din multe!
Si, bineinteles, femeia, iubirea...
Alaturi de tine si la acest eveniment nu se poate mai fericit,
Daniel

Ritmul se schimba, li, la aceasta strofa, si anume la ultimele doua versuri...
eu

Pot spune ca inacest ultim text sta ceva cu care ma re-cuceresti,silvica, chiar daca fusesem eu suparat ca un suflet ca tine (pe care il cred aproape) nu a ajuns la a mea lansare, ce vrei, orgolii omenesti... :)
Mult trebuie sa ne mai iubesti, Doamne...
Cu drag,
Daniel

Scuze pentru comentariul nelalocul lui, plecaciune celui aniversat si lumina in apele gandurilor mele legate de text...:)
Cu drag,

Usor, usor zeflemist si cu un ton arogant-el, poate singuratate, poate suparare, poate ...
Poezia este, insa ramane de descifrat...
Oare de ce acest ton la tine?
Cu drag,
D.D. :)

In afara de a doua strofa, sau grupare de versuri, poemul e genial cami, extraordinar, poti sa il iei si sa il porti langa suflet!
Cu drag si admiratie,
Daniel

Pupic.
Nu imi place versul al doilea al ultimei strofe, nu are ritm. Se impiedica \'nu-i\' si \'poate\', incearca sa il indulcesti...
In rest, tot tu care imi placi...
Cu drag,
Daniel

Liviu - autor al acestui text, felicitari pentru acuratetea prezentarii si implicare; Liviu - autor al volumului mai sus mentionat, felicitari pentru el, felicitari pentru lansare si intreaga mea prietenie dodoloata! :)
Si eu amfost alaturi de tine cusufletul, pana cand vom fi si fizic alaturi la altele, si mai trainice, si mai frumoase!
Cu drag,
Daniel

Ai dreptate, intr-un fel, Luc, dar e un experiment... :)
Merci de trecere!
Daniel

Felicitari, Dana, felicitari, Virgil! Ma bucur tare mult si, vorba unui antelocutor, castigam si noi prin voi, noi ca site, noi ca persoane.
Inca o data tin sa va felicit si asteptam volumul de poezii al fiecaruia in \'Raft\', pentru a putea beneficia toti de el...
Cu drag,
Daniel

Fain, felicitari, vasile!
Drag,
D.D.

barbatul mire mai are doar o zi si intunericul de abanos inainte
numai urmele de pasi de copila nebuna-n cautarea femeii
ii sunt podoaba aur si perle
doar litere insirate intr-o lacrima de iubita
impaganita de toate triburile grabite

numai la el este cheia usii aceleia a ei
si lucrurile se dau la o parte de teama sa nu-i murdareasca
din palmele lui ea iese lumina si noapte
nu mai e timp de inca un zori

pe inserat ii intra iatacului din oglinda
in ne-lumea ei ireala
pe varfuri



...iata raspunsul...
Cu drag,
Daniel

Vizionam un film japonez in aceasta seara, una din acele seri, iar poemul tau merge perfect cu acest film si muzica lui, da, muzica lui, care te poarta dincolo de flaute si de harfe, te poarta mai presus de verdele padurilor impletite de vant cu cerul, cer in care doi se bat - se zbat, se fac cer, se framanta cu ziua in noapte si ajung zori de lumina pentru tot intunericul din jur. Este, intr-adevar, de remarcat poezia, poetica acestui text, pentru ca, dupa cum spune un vechi proverb chinezesc, \"sentimentele tinute in frau nasc cele mai puternice iubiri\", si, da, aici iubirea trece apa, foc, zi, noapte, noi, eu, tu, si le face una...
Multumesc pentru dar, pentru aceasta imbratisare poetica...
Cu dragul drag,
inalt si atletic,
Daniel

Alex, multumesc si te invit sa mai treci.
Nicoleta, sarut mana.
Drag,
Daniel

Miha, dragutza, iti multumesc si te mai astept, intr-adevar, este o joaca de-a orgolios egoism, cine are urechi de auzit, sa vada... :)
Cu drag,
Daniel