November Jazz

Pluteste singuratatea printre versurile tale, singuratatea pe care o simti atunci cand esti inconjurat de oameni, singuratatea celui care stie ca singuratatea e un dat, (asta iti aduce pe buze zambetul celui ce stie) dar mai incearca, timid, sa ramana ancorat de cei din jur.

O poezie frumoasa pentru un om frumos:) in timp ce aici miroase a toamna bolnava de jazz, Adrian isi cauta anotimpurile flori prin buzunare... La multi ani, iti voi trimite cateva petale in dar;)

\"cred că v-am făcut prea des cu ochiul și
nu v-a atras râsul meu nu foarte cavaleresc
nu plecați putem asculta Waits
pe un fotoliu destul de larg pentru umbra
ce-o jucați printre gene\"

Wow, Wow,WOw,...fir-ar să fie, iar a mai întinerit un copac, cu o frunză de înțelepciune agățată de-un vârf gogvaiv și toate stelele se-nghesuie în jurul sărbătoritului scorpion șoptind: \"Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii/În ochii tăi cu luna mă răsfrâng /și ai putea, uitând, să ne strivești în gene/dar chipul ți-l întorn, pe bratul stâng*\", încercând să-l convingă pe maestru să le picteze, în timp ce, el mă somează să-i aduc marea...doar, doar, dispar din atelier și-l las în voia primăverii, înconjurat de
femei, femei
o minunatele mele femei
albastre, palide
invăluite în seara tinereții mele
frumoase ca un tablou de Rafael
la o vînzare de sfărsit de sezon
femei feline
femei divine
inaccesibile
icoane pe o sticlă fumurie

Improvizație de lună, pe versurile poeților mei preferați Ela, Nichita & Adrian

Ziua lui Adrian este in fiecare zi, culori și cuvinte să fie, că vremea o îndreaptă El.

Frumos mai cânti tu Ela.

Imi place aceasta poezie la fel de mult ca jazz-ul :) E superb discursul poetic, mi-a antrenat imaginatia incat imi vine mie sa schitez portretul, dar stii cum? Cu linii rosii de dragul finalului. Si pentru ca nu se poate asculta Waits fara cafea, ofer cadou lui Adrian si invitatilor:

(foto: Rada Marin)

adrian, pe trepti fumand noi doi o tigara si-un trabuc, maruntind in soapta scrisori despre terase la ocean, pirati cu papagali pe umar, infante si apa cu gust de lemn in caus de maini ale mamei...
ela, o-mbratisare calda

Linea

Usor, usor zeflemist si cu un ton arogant-el, poate singuratate, poate suparare, poate ...
Poezia este, insa ramane de descifrat...
Oare de ce acest ton la tine?
Cu drag,
D.D. :)

Scuze pentru comentariul nelalocul lui, plecaciune celui aniversat si lumina in apele gandurilor mele legate de text...:)
Cu drag,

Ce surpriza neasteptata ! multumesc tuturor celor care mi-au dat minunata lor atentie, necuvenita zic, pentru ca timpul are o intotdeauna o singura dimensiune . iar Danielei un gind drag pt. zile lungi de noembrie:

Sarutul acela ti-l fur cumva ella
chiar inzecit ca-s un mos cu pretentii
mi-am pus costumul alb cu medalii si cizme moi
bretele din piele de delfin albastru
fumez o tigara de foi pe care scrie Revolucion
imi mangai burta cu un gest de baron satul
mi-am depilat chelia de zilele nefaste
ma intind lasciv pe fotoliul vechi proptit cu discuri de patefon,insurubate in timpul meu exquisit de jazzist amator
lipsesti doar tu in costumul de scufita rosie
candida ,fresh, dupa un dush cu apa de magnolii
parfumata elegant si elusiva
eu am rabdare
hai aseaza-mi-te in brate inca o clipa...

Adrian

Mulțumesc celor care au privit acest poem dedicat și au intrat în atmosfera șăgalnică, l-au apreciat în felul lor, fiecare după cum îi place jazzul.
Adriene, de eram Marlin Monroe, sigur mă îmbrăcam în roșu, intram într-o cutiuță cu fundă albastră și rugam o firmă să mă expedieze prin Tel Aviv, sau unde îți duci tu viața cea de toate zilele (aniversare toate!). Așa, rămân aici, în cercul acesta din acre aș dori să ies și ascult cu plăcere Garou. Promit să îl asculți și tu, fișierele se trimit ușor în ziua de azi.
Cu drag, Ela

uite că mi-am întârziat timpul pentru a mă opri clipe și privesc spre ziua de ieri, ieri era un azi, am întâlnit culori cu gust de sunete și te-am surprins în nudul unei nașteri, fericit la ziua ce te îmbracă. Am ratat esențialul? Nu, tu ești cel ce faci dragoste cu pumnii încleștați a răzvrătire, cauți din când în când cu privirea piciorul mesei conturat sub fața albă scrobită, unde erau însăilați anii, unde ierburile se pregăteau de festin. Am venit și eu aici în pragul galeriei voastre și mă întreb loc pentru încă un suflet mai aveți? Să-ți fie plinul, plin, de prea plinurile zilei, ca spre seară să poți numără în surdină câte zile de nașteri mai sunt până la orizont.Asta pentru Adrian!

Poemul tău înrămează privirile spre suflete, desenezi portrete, pe firul vieții așezând cuvinte la margini de zile pentru bucuriea anotimpului ce se prelinge spre albul de dincolo de noi