Poezie
Destăinuire
din seria \"Ora de santal\"
1 min lectură·
Mediu
colecționez toamna frunze de jad și ceasuri de safir
ca o copilă îngândurată pe treptele casei
îmi amintesc încă
mama îmi spunea ce stranie este o nuntă în roșu
când îmi împodobeam brațele cu iubiri la ora mistralului
alegând fire de noroc din cicoare
de atunci îmbrac pereții în lambriuri de dragoste
din șapte în șapte ani sculptez o despărțire
amăgindu-mă mereu că este ultima
știi mamă de la o vreme am ziua buzele-nchise
îmi albesc pe alocuri șuvițe rebele
și încă nu port un copil în pântec
simt parfumul tău în somnul de duminică
atunci când lumea îmi lasă tihna-n plânset
primesc doar oameni înalți și desăvârșiți
uneori mă-mpiedic în sentimente și uit înțelepciunea
pe masa din colț trecând prin destine umbrite
bărbatul acesta îmi spune că îi sunt lacrimă
eu tac și ascund în mine pierderea ta mamă
fiindcă tu mi-ai cules fiecare mâhnire
și nu mă mai lași să mă îmbrac vreodată în negru
085.738
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Destăinuire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/149103/destainuireComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Intensitate a simțirii, în diferite acorduri, pe o gamă ce uneori aș dori să o reiau pentru a nu mai uita ființarea în rostul său. Mulțumesc, ai citit în timpurile acelea fără întoarcere.
0
romanul lui Stenhal! o paletă coloristică întreagă a fost rezumată aici. explicația culorilor vine bine, chiar dacă nu ne lasă să ne aberăm nițel. Probabil că altfel am fi stâlcit sensul. previzibil finalul din cauza trimiterii din prima strofă:\"din șapte în șapte ani sculptez o despărțire
amăgindu-mă mereu că este ultima\"
Întotdeauna Cosmin Dragomir
amăgindu-mă mereu că este ultima\"
Întotdeauna Cosmin Dragomir
0
\"colecționez toamna frunze de jad și ceasuri de safir
ca o copilă îngândurată pe treptele casei
îmi amintesc încă\"
\"din șapte în șapte ani sculptez o despărțire
amăgindu-mă mereu că este ultima\"
\"și nu mă mai lași să mă îmbrac vreodată în negru\"
felicitări,
însă dor aceste cuvinte... dacă ar fi așa numai azi...
cu drag Pierre
ca o copilă îngândurată pe treptele casei
îmi amintesc încă\"
\"din șapte în șapte ani sculptez o despărțire
amăgindu-mă mereu că este ultima\"
\"și nu mă mai lași să mă îmbrac vreodată în negru\"
felicitări,
însă dor aceste cuvinte... dacă ar fi așa numai azi...
cu drag Pierre
0
Mulțumesc, Cosmin, e într-adevăr o amintire de viață-moarte, sthendaliană ființă sunt, în cel puțin din cotloanele mele. Dansul acesta nu se va opri. Iar finalul trimite circular și previzibil la început, tocmai fiindcă acest dans este în noi perpetuu. Te aștept acolo unde îți regăsești culorile.
Gabriela, șapte ape de ar curge, șapte lumi de mi s-ar frânge, despărțirile s-ar trăi îndurător de nu ar fi repetitiv o moarte care așteaptă să ne ioa câte un drag suflet. Mulțumesc, \"colecția\" asta va trebui să o completăm până la capăt.
Ela
Gabriela, șapte ape de ar curge, șapte lumi de mi s-ar frânge, despărțirile s-ar trăi îndurător de nu ar fi repetitiv o moarte care așteaptă să ne ioa câte un drag suflet. Mulțumesc, \"colecția\" asta va trebui să o completăm până la capăt.
Ela
0
Distincție acordată
locuiesc de la o vreme pe strada venetia numarul 16. am gasit in aceasta seara loc pe marginea tarmului de la adriatica chiar pe acolo pe unde domnul acela ernest heminguei pe romaneste scris isi bea cafeaua dincolo de orice sinucidere. barbatul dintr-o lacrima se afla nu departe atat cat prin textul acesta dinspre poem sa se aprinda o lumina Noi ne scriem unii pe altii si uitam ades cum sa ne preiubim unii din altii Curand ma intorc spre tine toata
Venetia din noiembrie al lui 7
Venetia din noiembrie al lui 7
0
Dacă ai ști vreodată ce fire transparente leagă mama-Hemingwey-Veneția-eu ai spune că sunt semne presărate de când lumea și nenuntite încă. Scriem și, când este timpul, trăim, iubim.
Când intri la Santa Maria della Salute, spune o rugă sau doar o destăinuire. Mulțumesc pentru semnul auriu, dinspre tine e o certitudine că am atins frumosul cu o simplă cuvântare.
Dana
Când intri la Santa Maria della Salute, spune o rugă sau doar o destăinuire. Mulțumesc pentru semnul auriu, dinspre tine e o certitudine că am atins frumosul cu o simplă cuvântare.
Dana
0
textul merita steaua, stiu. am fost printre primii cititori si l-am urcat la loc de cinste dar te rog din respect pentru ceilalti de pe site sa nu mai bati campii cand acorzi o stea si sa te limitezi la a comenta/discuta despre textul instelat.
ok?
multumesc
ok?
multumesc
0

Ce as putea sa spun la o poezie care te inunda de tristete, de realizarea acelui \'fugit irreparabile tempus\', de realizarea tuturor trecerilor si neopririlor...
Tin sa remarc si poemul precum o curgere, de la prima strofa, mai bogata in densitate, trecand la a doua, care incepe sa \'slabeasca\', ajungand ca a treia sa fie la fel de bine o strofa, pe cat ar putea sa fie un epilog. Fain.
Felicitari!
Mare drag,
Daniel