Poezie
Cântec târziu … de toamnă
1 min lectură·
Mediu
*a se citi versurile grupate câte patru în ritm muzical, iar celelalte să se recite in stil ‘paunescian’
E numai ceață
printre șiruri de oameni
A căror față
se-ntoarce în ei
De-atâta ceață
nici plânsul nu doare
Nu-i dimineață
și nici nu vrem să cântăm
Să plece ceața
Avem nevoie de soare
Vreau să-ți văd fața
să ne-mbrățișăm
E prea multă ceață și numai fărâme de oameni
iar timpul se-ascunde speriat printre noi
nu mai vrea să se rupă îmbrățișărilor fără de soare
A venit vremea să ne rugăm
Să vină vântul
Să ia cu el ceața
Soare s-aștearnă
Printre urme de noi
Haide măi vântule
Spulberă ceața
Și roagă soarele
Să-i umple pe goi
A venit vântul
și-a luat cu el ceața
A coborât soarele
veselia e-n toi
E vremea când soarele chipul și-arată
spre-a risipi teama ascunsă în noi
dar omul nu se-ndură să-și facă ceața să plece
e-așezată prea bine între umerii-i goi
Au trecut vânturile
n-a rămas decât ceața
E prea multă toamnă
în cristalul de noi
De prea multă ceață
vom stinge soarele
într-o dimineață
când vom uita să cântăm
023.058
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Puia-Dumitrescu. “Cântec târziu … de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/146909/cantec-tarziu-de-toamnaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DPAi dreptate, intr-un fel, Luc, dar e un experiment... :)
Merci de trecere!
Daniel
Merci de trecere!
Daniel
0
Succese,
Luc