Daniel Dobrica

Dac-ar fi Marea Liniștii o mare Cu pescăruși zburând de țărm aproape, Cu gemete din larg vestind vapoare, Cu nopți când Terra se-oglindește-n ape, De-ar fi acesta-ntr-adevăr o mare Cu valuri

Când ați ales călăi în fruntea țării La ce anume v-ați fi așteptat Decât la perspectiva condamnării Acestei țări cu suflet mutilat?! Când ați ales călăi să vă conducă Nu v-a trecut deloc-deloc

De-ar fi dragostea un virus cu transmitere în masă Mulți, fără să protesteze, s-ar bloca cuminți în casă Ferecând uși și ferestre, hornuri, guri de-aerisire, Nu cumva să îi lovească pandemia de

Nu ne mai ține noaptea-n lesă scurtă Ca sclavi ai vreunui frac sau vreunei rochii Și totuși, noaptea nu va fi pierdută Dacă-nvățăm să mângâiem cu ochii Nu vom mai fi mulțimea ce inundă Orașu-n

România mea vândută La preț mic de bișnițari Țara mea de joc bătută De conducători tâlhari, Țara mea de rău vorbită De câțiva copii de-ai tăi Țara mea cea osândită De oameni și mici, și

Dacă exiști, o, vară și nu ești doar o știre Sau doar o minciunică la meteo, desigur, Atunci, pentru naivii ce cred încă-n iubire, Sărută-mă pe pleoape să nu mă mai simt singur Și soarele acela

- Ce spui de-un roșu, ușor ruginiu Sau poate vrei un galben spre muștar, Mai am și un aprins porocaliu Stai nemișcat! Așa! Zâmbește clar! Pentru obraji, un ocru mai deschis Iar pentru ochi, un

Eu cred ca Einstein nu are dreptate Când spune E=mc pătrat Căci în esență spune: "Nu se poate În spațiu să călătorim vreodat'" Ca să obțină-atâta energie Lumina să o-ntreacă-n goana sa, Un

Prin lanuri aurii mă poartă gândul Zburând spre-un soare blond cu visul meu, Stau nemișcat și secole de-a rândul Într-o secundă trec instantaneu. Prin lanuri aurii, spre-o zare blondă În nu

N-am somn și noaptea e atât grea Orice secundă e istovitoare Ești gândul cel mai drag din mintea mea, Măcar că nu-mi poți da tu alinare, Iubesc la tine totul. Totul doare...

Mai ger ca-n acest iulie... Aproape că instig Astfel, cerându-i verii să nu mai poarte mască Rămân copacii totuși ce tremură de frig, Grăbind temperatura în vene să mai crească Acum un singur

A murit sărmanul negru sub genunchiul greu al „legii” Și-ncepură prin birouri să se-agite toți ”strategii” ”Dacă nu furăm durerea de la un popor rănit, Dacă nu-l putem convinge că el e cel ce-a

Umblând cu ochii-nchiși prin viață Fără să fim miopi sau orbi, Doar un final ne mai răsfață: Că suntem hrană pentru corbi! Trăind cu ochii-nchiși prin viață Fără s-avem vreun propriu

Mai fă-mi un bine și mă cheamă Atunci când sunt înstrăinat Rămâi cu mine când mi-e teamă Gândind că totu-i terminat, Arată-mi brațele cât marea Trecând prin cer și peste nori Eu voi râvni

Eu știu că pe faleză copacii sunt în floare De-acum un an e-o poză ce-o am creată-n minte Și Bega se îmbracă în strai de sărbătoare Când oglindește-n ape a' florilor veșminte E soare,

Ați scos o lege, nu zic nu, e bună Că v-ați gândit cumva la soarta lor, Să le plătiți o pensie pe lună Copiilor de medici care mor. Dar ia priviți un pic cu ochii minții Ei ce-ar dori să

Capitol scris în cartea vieții Anii din clasele primare Îi datorez fără excepții, Frumoasei doamne-nvățătoare. Ca noi, aproape o copilă Ne-a pus un zâmbet în penare Și scrisul pe a vieții

Imaginează-ți lumea fără ca tu să fii Cu nopți fără de zile, eterne și pustii Doar o planetă oarbă, neorbitând vreo stea Lipsită de lumină fără privirea ta, Imaginează-ți oameni prinși în

Acum când anii îi adun Pribeag pe-a sorții cale, Mai simt în orișice Crăciun Miros de portocale. Cu ochii minții mă revăd Trântit în neaua moale, La săniuș făcând prăpăd Pe Burta Albă -n

E-n trend să lapidezi toți patrioții Să fii un taliban european, E-n trend să fii în trend cu toți netoții Și să-ți dea lecții orișice "mirean", E-n trend să fii pe Facebook de bravură, E-n

Septembrie, tu vara mea proscrisă Și nerecunoscută de surori De ce mereu doar toamnei ești promisă, Când august e mai rece uneori?! De ce îi lași să îți arunce-n spate Povara toamnei ca și

Am crezut că de intrarăm în liga celor bogați O să stăm cu ei la masă și-o să ne avem ca frați Suntem toți în jurul mesei cum ar trebui să fim, Însă nu gustăm mâncarea, stăm doar ca să le-o

Aș aduna în palme petalele de floare, Din crini și lăcrămioare o rochie să-ți fac I-aș pune și paiete din razele de soare, La poale aș tivi-o cu flori de liliac Și-n loc de cingătoare pe