Poezie
Miros de portocale
1 min lectură·
Mediu
Acum când anii îi adun
Pribeag pe-a sorții cale,
Mai simt în orișice Crăciun
Miros de portocale.
Cu ochii minții mă revăd
Trântit în neaua moale,
La săniuș făcând prăpăd
Pe Burta Albă -n vale.
Noiembrie de cum trecea
Și iarna da semnale,
Din orice fulg răzleț ieșea
Miros de portocale.
Chiar și-Universul conspira
Prin legi fundamentale
Și tot în juru-mi radia
Miros de portocale.
Acum, când una decojesc
Pe-o mică farfurie,
Acel fior nu-l mai găsesc
Și nici vreo bucurie.
Parcă și-acum miroase-un pic
În camera ornată,
Dar nu mai regăsesc nimic
Din vraja de-altădată.
Și-l caut toată viața mea
Prin universuri goale,
Pe-acel copil care simțea
Miros de portocale.
001.161
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dobrica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dobrica. “Miros de portocale .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14143581/miros-de-portocaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.