Poezie
Cu ochii-nchiși
1 min lectură·
Mediu
Umblând cu ochii-nchiși prin viață
Fără să fim miopi sau orbi,
Doar un final ne mai răsfață:
Că suntem hrană pentru corbi!
Trăind cu ochii-nchiși prin viață
Fără s-avem vreun propriu gând,
Gândim ce alții ne învață
Mai firavi suntem ca oricând.
Umblând cu ochii-nchiși prin viață
Fără s-avem un propriu drum,
Urmăm a altora povață
Ne frângem des, ne facem scrum
Și ne mirăm cum de se poate
Cât am lupta, tot eșuăm
Ne-nțelegând că dând din coate,
De fapt, din noi nimic nu dăm!
Trecând cu ochii-nchiși prin viață
Tu nu mă vezi, eu nu te văd,
Sculptăm o inimă de gheață
Ce-n jurul ei face prăpăd.
Crezând că dăm cu dalta-n soare,
Ne amăgim cu raze mici,
Un gând trăiește, altul moare
Iar noi, săracii, tot aici!
Cum am putea fi altfel oare,
Când și din suflet am pierdut
Bucățile de puzzle care
Întreg tabloul l-au ținut?
Cu ochii-nchiși umblând, în fine,
De-ți sunt alături, nu mă vezi
Si nu vei crede despre mine,
Decât ce alții vor să crezi!
00991
0