Poezie

Doamna învățătoare

1 min lectură·21 martie 2020

Mediu

Capitol scris în cartea vieții

Anii din clasele primare

Îi datorez fără excepții,

Frumoasei doamne-nvățătoare.

Ca noi, aproape o copilă

Ne-a pus un zâmbet în penare

Și scrisul pe a vieții filă

Ne-a învățat pe fiecare.

Să adunăm compasiune

Și să scădem tristeți și ploi

Să înmulțim vorbele bune

Și să le-mpărțim între noi,

Cu rigla pe un colț de hartă

Despre ce suntem ne-a-nvățat

Și despre cum să se despartă-n

Silabe sufletul curat.

Ne-a învățat să nu ne fie

Teamă de a citi mai des,

Căci înțelept nu-i cel ce știe

Ci cel ce știe si-a-nțeles,

Că-n viață nu ai doar succese,

Că și sincope se-ntâlnesc

Și poți avea înfrângeri dese

Însă acestea te călesc.

Fiindcă m-ați învățat de bine

Cu stăruință și răbdare,

Vă mulțumesc cum se cuvine,

Frumoasă, doamnă-nvățătoare!

001.077

Daniel Dobrica. “Doamna învățătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14145514/doamna-invatatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.