Poezie

Temporis non-linearibus

1 min lectură·13 septembrie 2020

Mediu

Prin lanuri aurii mă poartă gândul

Zburând spre-un soare blond cu visul meu,

Stau nemișcat și secole de-a rândul

Într-o secundă trec instantaneu.

Prin lanuri aurii, spre-o zare blondă

În nu știu care orizont senin,

Te-am regăsit și ca un gest de frondă

Am să mai stau aici încă puțin.

Și n-am să plec decât când e momentul

Să mi se-ncline-n față niște zei,

Apoi să mut în viitor prezentul

Și să te iau cu mine dacă vrei.

Prin lanuri coapte, la sfârșit de vară,

Captiv între non-sens și adevăr,

Îmi voi trăi secunda milenară

Ca fluture, dormind la tine-n păr.

001.024

Daniel Dobrica. “Temporis non-linearibus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14149623/temporis-non-linearibus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.