Daniel Aurelian Rădulescu

Îmi flutură petalele, ce-am rupt să fac parfumuri, Pe lângă simț, tuleie, ce-mi freamătă emoții Când pașii nu-i aud, pășind uitate drumuri Ce tot parcurg, copil, să duc sfârșitu-mi sorții. Îmi

Nesfârșit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen, nu vrea să știe de încotro, de-un ce va fi infantul germen nevinovat, e doar sămânță cu încolțiri de-o moștenire în fir plăpând,

Pășesc agale străzi și, aleile, potecă, Ecran, pe ziduri îmi sunt școala, bibliotecă, Voi cunoscuții, ai mei necunoscuți, Ce mâna vi-o întind, ai mei, cândva pierduți, Plecați de pe culoare,

... arealul și timpul, pe care ne întindem fiecare amprentă, sunt sigur dependente de bagajul limitat, purtat cuvinte în sine, ce odată dacă s-au parcurs, ar fi, fără un alt izvor, epuizate, s-ar

Când gândul nu se înfiripează, e semn că sufletul și-l pierde îngrozitor, fatal parcurs, în fond dispare însuflețire, la fel cum frunze din boboc se opresc a fi încă în verde și florile nu mai dau

Am o imensă milă de mine, cel ce va fi-ntr-o zi în cimitir aproape gol de haine putrezite, cu oase pe deasupra, de frumusețea formei dezgolite în atât de negru, nesfârșit sub flori, sau

... atârnă pe peretele văruit în straturi, calendarele timpului trecut; coji de zile, ca o mătreață înainte de spălat sebum, cum de la mir uscat, de împărtășanie pe fruntea încrețită în lut ars

... unde alpine în pisc de bing-bang se curg cer, în puf de plopi, ce-n piele îmi dă fiori-tuleie mă prăvălind în zbor de minți, să mi le ieie până ce-mi crapă inima de tine, al meu înger. ...

... îmi pare rău că trece anul -pentru că nu se mai repetă, ca și iubitele, care și ele trec la fel și spun, ’n ascuns, la fel de mine- rămânând cheltuieli de suflet, banul, ce-i dus chiar

Ce-i cu biserica... mă-sii, măi tată, O fi din clerici, sau tâlhari, La ai noștri, orto... docși flecari, Ce-și bagă-n burți bani cu lopată Și de la groapa înmormântării, De la botez... fără

... Oare de unde mi se trage neamul prost, fără mândrie, nici morală, toate-n post, ținute exces, nu-n folosință în orice zi; eveniment doar, să se știe că ar fi... cum și proverbul vechi, cu

... atunci, te-am luat de mână și a început să-mi tremure voce, să-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată, n-am

Pe spumegânde creste, trase de edecari Cu funii paralele ’n meridian, ce-ar sparge, Întinde vântul pala pe pânzele-n catarge, Ce înalță suplul cap din vis de-albi marinari. Coverta

Cu cât nostalgic peste timp gând lunec Palmele întinse, cu inima toată Din nou să te adulmec, Parcă ar fi ieri, odată. Alerg a vieții cursă spre înapoi Să împușc eșecuri cu încărcătorul

De plânsetul ne curge în lacrimi suferință Și dor e-o stoarcere de minte pân’ la cord, Iubirea-i, peste orice înțeles, sublim acord C-un sine, amarnic dăruind orice putință. Dacă răbdarea

Ar trebui să fiu, c-am har, un fortunat, Că am coloana infinitului în moștenire, S-o urc mereu și să mă înalț, fără oprire... Să privesc tot, de acolo sus... apreciat! Și loc pe scaun aș avea,

... în lumina rece de-un neon din talerul de argint, bătut să răspândescă în aer plasma hidrargirului ce se depune ion cu ion cum cataplasma vraciului, fachirului, într-o foiță, pe

Sper să am sufletul atât de mare, Ca atunci când trup nu voi mai fi Să umplu ceru’ între stele, galaxii... Să le simt toate aproape, ca un soare. Am cerul plin deja, că-l tot

Mă doare, amintiri mă dor, Că tot se duc de-ai mei, iubiți; Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor... Nu mai aud că sunt doriți! Mă doare, gândurile-mi vor Să zboare timpul înapoi Și nu-mi pot

Am nasul roșu, ca un morcov Și ochii închiși, de brune gene, Buze-s piper, din roșu-n mov... Păru-am ca tabla de lighene. Mâinile-mi țin în buzunar Și-o mătură o port lopată; Să curăț neaua

Se crapă soarele în mată strălucire a razei, Răsfrântă în picături de sticlă, diamant de-o clipă, Ce taie lacrimi de la colț de ochi în floarea vazei, Pe-un macrameu confuz, în caldul mesei lângă

Mă închin la firul, plin cu noduri de necazuri, de care mă agăț și ce mă trage, suflet de atâtea viziuni -înmormântate doar de-o glie în șipotinde iazuri- ținute în zborul de cocori colilii

Tot aștept să se împlinească basmul, ce-l citeam odată, cu țara celui bun mereu gata să învingă răul și cu talpa... gloată să se înveselească câteodată printre șotii de-un nebun și, să fiu poate

Pupila excitată în rondul buzei se prelinge pe labirintul mărunțit, de bob printre arome arse în grunj de-un brun închis și umed încă, să deslușească figurine în nume, cifre de un fin drog,