Poezie
Devalizatori de-un neam de artă
Altceva decât ce este... Nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Ar trebui să fiu, c-am har, un fortunat,
Că am coloana infinitului în moștenire,
S-o urc mereu și să mă înalț, fără oprire...
Să privesc tot, de acolo sus... apreciat!
Și loc pe scaun aș avea, de rezervat
La masa lumii, de-aș tăcea s-ascult puțin
Și-aș fi înțelept cu cei ce bine-mi vor, nu spin...
Se dă respectul... de se vrea un respectat!
N-am parte de acolade de plăcere
Și am deschisă o poartă, de sărut,
Cu atâtea mâini întinse, ce-am avut...
Dar nu strâng pumn... de onoarea mi se cere.
Sunt un bogat, mic simbol de un neam
Sublimă artă, în toată lumea-n jur râvnită,
Dar prăvălesc simbolu-n praf, cu țara mită
Plătind, pe ”alese”, bolovanii... Ce sărman!
Îmi strigă scrisul păs ce am, dar nu se trece
Niciun cuvânt, că iar cuvântu-i sechestrat,
De cei ce-l au, așa puțin, dar rezervat...
Să scrie legi, pentru legat... hoții să-ncerce!
De-aș pune iară să încarc carul cu boi,
Chiar de o să trag, tot cu-ăi săraci, ca vite,
E-un timp când toate au un liman, iubite
Popor curat, dar laș un pic... Și sunt cu voi!?!...
20.12.2013
00843
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Devalizatori de-un neam de artă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14075666/devalizatori-de-un-neam-de-artaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.