Poezie
Înmormântat deja... mâine
Altceva decât ce este... Nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Am o imensă milă de mine, cel ce va fi-ntr-o zi în cimitir
aproape gol de haine putrezite,
cu oase pe deasupra,
de frumusețea formei dezgolite
în atât de negru, nesfârșit sub flori, sau pir.
Poate-oi dori să mă ridic, nu știu, un pic,
dar văd că nu se va putea,
că atât de grea pe creștet va fi crucea,
de atâtea păsări, ce vor poposi, vor sta,
făr’ să le mângâi cântecul ce-mi zic.
Voi fi milenii nemișcat, o lenevie
în lumea de departe, istovândă,
de aceea aș vrea de-acuma să-mi las gând,
când nu voi mai putea izbândă,
ce nu voi mai fi... un nimic demult, nici amintire vie.
Îmi storc mintea de logic și sufletul, o știu,
m-agăț cu palma întinsă, cu degete de atins,
să mă ating pe mine,
cel rece, de nerecunoscut de stins...
mă văd și mă plâng singur, înmormântat de viu...........
02.01.2014
00713
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Înmormântat deja... mâine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14076856/inmormantat-deja-maineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.