Poezie

Parte, de popor

Să nu credeți în supremația vitezei luminii, dacă vreți să călătoriți în Univers!

1 min lectură·12 iulie 2015

Mediu

Mă închin la firul, plin cu noduri de necazuri,

de care mă agăț și ce mă trage, suflet de atâtea viziuni

-înmormântate doar de-o glie în șipotinde iazuri-

ținute în zborul de cocori colilii înveșmântați, pentru ai mei buni

și simt răspuns în palmele crispate de speranță

să nu-i las doar în somnul lin, de veci...

să trag din gândul, în filete împletite, a lor romanță,

cântată imn, schimbat prea adesea, magistral de vise, acum poteci...

îmi fac colac de sfoară de la tei și mi-o pun vers,

ce-l țin pe frunte ca un laur... și cutremur naște,

că dau de laț cu înăbușire de trecut neșters,

ce vreau să-l țin un manuscris, ca Biblia, să-l renasc Paște.

Nu știu de ce m-alătur parte la trecute oase

și, aldin, îmi pierd statut de drept, cu ai mei leat...

e, poate, că popor e-un simbol, cremenea fără crevase

și vreau să fiu ca ea, pentr-o scânteie, un neam înflăcărat.

Rămân în rugă, îngenuncheat, să nu fiu parte țării... un păcat.

19.12.2013

00984

Daniel Aurelian Rădulescu. “Parte, de popor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14074769/parte-de-popor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.