Dana Stefan

e o toamna nebuna afara, cu siguranta acesta e acum motivul pentru care indraznesc sa-ti iau urma pasilor pe strazile copilariei tale, chiar si daca, oras de adoptie, oradea pastreaza pentru mine aceleasi alte si alte secventialitati ascunse dupa portile trafouri de pe republicii, sau prin salciile de sub podul de la nuiele, sau prin umbrele castanilor de pe strada care le poarta numele..
n-am ce face, citesc poemul acesta subiectiv.
unde nu pot cotrobai defel, pentru ca sertarul tau e ichis cu sapte lacate, e spatiul afectiv ferit de ochii lumii, ferit pana si de tine. mi-a trebuit un timp sa inteleg de ce.
nu locurile, oamenii sunt cei grijiti, nu ti-e dor de arbori sau ferestre, pentru ca in ferestre sunt expuse obiectele filigran atat de la vedere incat lumea uita pana si sa le fure, ti-e dor de cei ai tai, atunci cand ajungi sa haladuiesti prin anotimpuri trecute..
ce am invatat de la tine din poemul acesta este ca, pana si asa, cu cei noi adunati pe langa tine in fiecare toamna nebuna pe care o traiesti si o vei mai trai, sunt lucururi care nu pot fi explicate si intelese de nimeni, atunci cand ele sunt pastrate, amintiri, in cel mai sigur loc al celui care este trait si se lasa trait de ele: (ano)TIMPUL. timpul care-a fost, cuibarit in timpul care vine si se risipeste pe sine prin tine, tu, Miezul faptelor..

Linea

poemul acesta de iubire e pictura murala in toata regula.:)
zugraveala e un albastru divin, auriul coloreaza aura in pata decorativa, pana in contur, peste zidarie e asternut un alb de pamant de portelan. nu/ti vine sa crezi, insa exista culoarea acesta!
domnitza - prelunga si valurita, imbraca spatiul in substanta..
scrie, dani, scrie si scrie, pentru ca poemele tale de iubire sunt delicate imagini picturale care pe de-asupra si suna in miezul cuvantului..

Linea

ar trebui sa postezi mai des ce scrii.:)
deci raman o admiratoare a poeziei tale.
acest poem de iubire e inca unul dintre acelea care se citesc si n-ar trebui sa se mai adauge nimic pe urma. din pietate pentru arta poetica.
ca sa-mi explic gestul, ma straduiesc sa adaug pentru cei de dinafara cuvintelor:
exista in poezia lui Daniel Bratu un ritm sonor organic, tradus nu numai prin melodicitate ci mai ales prin substanta. autorul supravietuieste in propriul univers datorita capacitatii proprii de transfigurare, poate lua orice forma, orice culoare, face salturi dincolo de propriul hotar asa cum este in stare si sa se muleze pe forma celui mai marunt tipar.
capacitatea aceasta e departe de conventii, insa, pentru ca inlauntrurile lui dau pe dinafara si din melanjul acesta se naste un singur cuvant, trecut prin ciur si ape ca sa se nasca apoi iar si iar din el lumile miraculoase la care nu au acces decat cei care isi pot tine rasuflarea pe o sfoara de matase..
acest poem e dovada. e poemul iubirii ce se lasa citit doar de cei indragostiti.
insa, of, de cite feluri mai e iubirea asta, pe pamantul acesta...
:)

Linea

felicitari Laurentiu! iti tin pumnii si voi fi o gâză pe undeva pe-acolo la lansarea volumului si-o sa ma uit la tine cum mustacesti un zâmbet :)

Linea

felicitari! sunt alaturi la un asa eveniment cu tot sufletul si din suflet. sa ai parte si de o zi splendida la lansare, cu oameni buni si frumosi!
ai o coperta foarte frumoasa, loredana :)

Linea

Pământul își mai toarnă-o dimineață în cești de porțelan.
Mătăsuri fine văluresc orașul pe formele tale.
Zburătăcesc prințese de cretă prin ramuri încâlcite...
:)

Linea

despărțitoarea de universuri, linia te poate trimite în adâncuri, ori te poate înălța la ceruri. pentru unii linia orizontului este promisiune, pentru alții nu are nici măcar valențele unei cât de pale certitudini...
verticala ta e plastică și plină de expresie.

Linea

uite o veste care, sincer, ma bucura. sunt in asentimentul lui liviu: o carte tiparita imbogateste sufletul.
uneori, distantele nu au cu ce sa se masoare. asa ca suntem alaturi de tine noi de data aceasta, cu sufletul, dorindu-ti o zi a lansarii minunata, intr-un inceput minunat de cald al unui anotimp.

Linea

poemele tale - plante cu parfum foarte fin, peste care tu torni picaturi de apa din cea mai pura (pastrata in carafa de argint), pui o frunza de busuioc, o floare de Lacrima Doamnei, o coaja din lemn de scortisoara, poate, si toate acestea macinate intr-un mojar din piatra de smarald ( Graalul?!) ca si ierburile acelea de vraja, printr-un mestesug de descant deprins in noptile Iepurelui Alb al Lunii de dincolo de fața cunoscuta..
ierburi de vraja, ierburi de leac..
balsam pe rana, vindecare de suflet.
astea sunt poemele tale, Marie..

tu?
cântecul stins al nopții
eu aici acolo tot eu
poemul acesta - căpătâi

Linea

felicitari felicitari!
vesti primite cu sincera bucurie!
si o sugestie: poate traducerile ar putea fi postate sub varianta romana, cu un semn intre grupajele de poeme, ca ambele variante sa aiba binemeritatul lor spatiu de respiro..

Linea

\"până la urmă
n-avem decât cântece
și palmele deschise
sufletele noastre ca niște parâme\"

ropote, bolborosiri, bubuituri si racnete, murmure si tanguiri, vaiete, clocote..
peste ce pricep zburatoarele si jivinele, oamenii cu bataile inimii, din care s-au incumetat sa lege intelesuri..
intreaga, Firea - intru tot ce ramane netrait ca bucurie si suferinta, in dragoste si moarte, prin cerul si necuprinsul, talmacit...

Linea

in poezia ta, vezi, cititor, doar detaliile ce se cer vazute din nevazut. din aceste franturi, elemente obsesive pana si pentru tine, cum remarc eu din textele in care se construiesc imaginile puzzle, din aceste franturi, ziceam, se naste o noua imagine cu rolul de parca sa te tina departe de punctul primordial al spatiului din care e construit poemul. si-atunci, cititor, imi este permis intr-o totala libertate doar sa recompun imaginea, inventand odata cu ea povestea care mi se potriveste mie: un tablou intotdeauna suprarealist, in care ma fura detaliile extrem de amanuntit lucrate. procesul e oarecum alchimic, pentru ca, daca obosesc sau stiu dupa un timp imaginea, detaliu cu detaliu, amestec iar si iar recompun, reinventez cu totul altceva..
intelegi cum spun?
pentru ca tot ce tine de nevazut in poezia ta ( poetica ta) pare o impietate sa incerci sa descoperi.
asa ca te citesc, iau ce mi-e mie la indemana, insa nu orice, nu oricum, si ies pe varfuri..

Linea

poemele liniei modulate. asa le percep eu. linia incepe de-abia creionata, ca, odata cu cel de-al treilea poem sa ajunga valoratie accentuata. nu stiu daca poemul al doilea, nod perceput, nu are un usor sens deviat din cauza silabelor 5-7-5. eu citesc asa: bratul iubitei abia atins - sfarsitul copilariei..:)
ultimul poem e o delicatete filigranata.

Linea

daca aurul inseamna si aura iar pietrele sunt oameni, toate metodele de alchimie spirituala sunt permise.
si-atunci, pietrele fac pui iar Piatra pe care ti-o doresti e Alba. Tinctura ta de aur, Piatra Tuturor Intelepciunilor..

Sarbatori fericite! Elutzo

Linea

privita ca secventa din seria fagetelului, pagina aceasta cred ca e menita sa aduca Lumina in case. nu incap rastalmaciri. razele soarelui urca pe zid lumina (..) vom sarbatori si noi ca oamenii.
Sarbatori fericite! domnule Parvescu

Linea

imi e cu neputinta sa incerc sa te conving ca AVEM NEVOIE sa credem in timpul acesta.
intotdeauna am socotit sacrificiul mieilor o incalcare a legilor pana si divine. ochii lor sunt dovada impietatii omenesti..
aici e insa si mai mult, si mai grav de atata. batranii nostri stau ca marturie vie asupra a ceea ce a mai ramas curat in noi..
iau asadar poemul acesta drept ofranda adusa lor.
sa te bucuri de o primavara verde si limpede iti doresc.
prieteneste,

Linea

citesc cu piosenie. pentru ca, deasupra evenimentelor stau doi parinti ale caror amprente s-au tiparit definitiv asupra inlauntrurilor celei care, mai apoi, le-a desavarsit constructia.
fiecare om isi pastreaza memoriile clipei in sertarul inchis cu sapte lacate..
tu ne dezvalui, ne deschizi universul tacerii unde, insumare a tuturor cuvintelor, tacerile le scalda...

cu placerea lecturii,

Linea

dintr-o aparenta inchipuire, dorul..
si de aici, poemul e de iubire si astfel, lumea nevazuta, atinsa de divinitate, ni se desface in toata splendoarea ei..
cu placerea lecturii,

Linea

intre coperti de nisip, cu siguranta un univers cristalizat in perle.
felicitari domnule djamal mahmoud!

Linea

tu răscolești, jucându-te translucid, dicționarul de simboluri al oglindirii tale, stârnind imaginea unui anume anotimp parcă încastrat tenace într-o spirală pentru a multiplica memoria clipei, pe care să o așezi spre păstrare, iremediabil, în ființa ta..

Linea