Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Spre ce tărâm mă duci, închipuire ?

Sonet 670

1 min lectură·
Mediu
Spre ce tărâm mă duci, închipuire,
Aripi fragile fluturând mirată ?
Eu te-am dorit sau umbli nechemată
Urzind veșmânt din nevăzute fire ?
Unde mă poartă geana-nrourată,
Ursindu-mi clipe blânde-n asfințire ?
În must prelins de tine în potire
Stă flacăra sublim însingurată.
Privire lină, albatros de veghe,
Scrutezi mirări ce-nsuflețesc un zbor.
Oricum aș fi, încătușat în zeghe
Sau tandru glas zidind vibrant decor,
Am trupul tău planând la mii de leghe,
În brațe strâns, ca neaua de ușor.
7 august 2005
1 aprilie 2010
054.022
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
86
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Spre ce tărâm mă duci, închipuire ?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/13935358/spre-ce-taram-ma-duci-inchipuire

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
ca neaua, lin precum poezia ce bine atinge percepția, sonetul acesta e făcut parcă să atragă curgerea.
\"Unde mă poartă geana-nrourată,
Ursindu-mi clipe blânde-n asfințire ?\", întrebare a cărei răspuns ne apropie de sărbătoarea învierii ce se apropie.
LIM.
0
@dana-stefanDSDana Stefan
dintr-o aparenta inchipuire, dorul..
si de aici, poemul e de iubire si astfel, lumea nevazuta, atinsa de divinitate, ni se desface in toata splendoarea ei..
cu placerea lecturii,

Linea
0
@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela
un lirism elegant,un continut condus de o bagheta magica,prietenul adrian poarta cuvântul naturii pe limba sa amoroasa de tot ce -l înconjoara,ne învaluieste în misterul fiintei sale secrete
pâna si neaua este o plapuma de fulgi cosmica prin care poetul respira legendele facerii
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
prin adierea versului manuit cu mare stiinta
iubirea nu mai are scapare
cititorului ii este bine in sonet - in acesta
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Liviu - mă bucură perceperea unei stări care nu poate fi decât consonantă înaltului pe care-l traversăm.

Dana - nu m-am putut despărți de o sfințenie a clipei și îmi e bine când simt că o traversăm împreună.

Angela - aproape că-mi era indispensabil cuvântul tău, ca să traversăm împreună tărâmuri magice, cu pacea începuturilor noastre.

Anni - sper să ne fie bine oricând.
0