Poezie
de paște
1 min lectură·
Mediu
vom sacrifica mieii nu oamenii
ei nu țipă nu iau atitudine
El s-a numit miel
și a țipat și a luat atitudine
Pillat s-a spălat de sîngele Lui
cum măcelarii rînjind pentru bani
femeia ce a lăsat doi bănuți
femeile ce lasă bănuți împrumutați
pentru mielul ce va zîmbi în farfurie
cu ochii deschiși
așa e mielul pe care îl văd
ucis
eram copil și lacrimile lui cu lacrimile mele
ochii lui mari
avea puține lacrimi pentru ochii mei mici
vedeam un cuțit și o cruce
bunicul mă iniția bunica mă ferea
vom mînca ziceau bunica și bunicul
mieii zburdau precum cîntecul
cîmpia devenea roșie
am țipat
am ales drobul
oul fiert
scăpăra lacrimi.
084702
0

intotdeauna am socotit sacrificiul mieilor o incalcare a legilor pana si divine. ochii lor sunt dovada impietatii omenesti..
aici e insa si mai mult, si mai grav de atata. batranii nostri stau ca marturie vie asupra a ceea ce a mai ramas curat in noi..
iau asadar poemul acesta drept ofranda adusa lor.
sa te bucuri de o primavara verde si limpede iti doresc.
prieteneste,
Linea