incongruențe

in poezia ta, vezi, cititor, doar detaliile ce se cer vazute din nevazut. din aceste franturi, elemente obsesive pana si pentru tine, cum remarc eu din textele in care se construiesc imaginile puzzle, din aceste franturi, ziceam, se naste o noua imagine cu rolul de parca sa te tina departe de punctul primordial al spatiului din care e construit poemul. si-atunci, cititor, imi este permis intr-o totala libertate doar sa recompun imaginea, inventand odata cu ea povestea care mi se potriveste mie: un tablou intotdeauna suprarealist, in care ma fura detaliile extrem de amanuntit lucrate. procesul e oarecum alchimic, pentru ca, daca obosesc sau stiu dupa un timp imaginea, detaliu cu detaliu, amestec iar si iar recompun, reinventez cu totul altceva..
intelegi cum spun?
pentru ca tot ce tine de nevazut in poezia ta ( poetica ta) pare o impietate sa incerci sa descoperi.
asa ca te citesc, iau ce mi-e mie la indemana, insa nu orice, nu oricum, si ies pe varfuri..

Linea

este o incongruență deviantă acest text.
datorită fragmentării derutează, într-adevăr.
aici este hiba din majoritatea textelor postate de mine, recunosc.
cât despre nevăzut - dacă nu se vede, cum aș putea oare să-l arăt?
nu asta a fost alegerea?

același
pt.