Poezie
dual, mecanic
(jurnalul anacondei)
1 min lectură·
Mediu
construirea unui zid de jur împrejurul unei guri de fântâni
nu presupune nici clei, nici granit
ci o teamă de nepătruns și o părăsire
sau curata nebunie a unei credințe
alegerea
ne aparține întrucâtva
nu
hai să distrugem totul
pe rând să ne aprindem fitilele și să despicăm straiele ce ne strâng
în solare explozii
cu zâmbetul unui străin ce știe că moare
nu te poți înveli în nori ce întunecă
suntem regine și regi peste un regat de nimic
cu mantiile noastre falnice de droguri, amaruri, cartușe, țigări strivite
o scenă pe care nimic nu se-ntâmplă
vino, dragostea mea, nu-ți fie teamă
în curând
ne vom îndestula din uitare
(știi bine că doar așa putem într-adevăr să murim)
033.394
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “dual, mecanic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/14053055/dual-mecanicComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu stea polară, Yannelis.
ci piatra P.
rămâi alături de mine, constant în ciuda absențelor mele.
cum sunt pe alocuri în tărâmul acestei poezii.
sau în tărâmul acestei vieți (agonice, ori ba).
mulțumesc de parte poetică remarcată.
pentru mine contează.
(pt)
ci piatra P.
rămâi alături de mine, constant în ciuda absențelor mele.
cum sunt pe alocuri în tărâmul acestei poezii.
sau în tărâmul acestei vieți (agonice, ori ba).
mulțumesc de parte poetică remarcată.
pentru mine contează.
(pt)
0
despre Piatra Prieteniei
vorbește pericopa de azi
complementar zic
când eram copil
mama mă alinta cu numele "Petre"
tata-mi spunea Mircea
sau "Ghiorghiță"
cu Ghi, nu cu Ghe
acum
după ce-am crescut
văd că numele prietenilor mei
au radăcini
în numele de alint
din copilărie
piatra (P)
am găsit-o
la fântana cu cumpăna
la răscrucea dintre lanul de secară
lanul de rapiță
și cel de floarea soarelui
unde
de trei luni
sunt prieten
cu un câine sălbatec
zilele astea
sper să urce-n mașina mea
să-l duc la
cel mai nou Prieten
vorbește pericopa de azi
complementar zic
când eram copil
mama mă alinta cu numele "Petre"
tata-mi spunea Mircea
sau "Ghiorghiță"
cu Ghi, nu cu Ghe
acum
după ce-am crescut
văd că numele prietenilor mei
au radăcini
în numele de alint
din copilărie
piatra (P)
am găsit-o
la fântana cu cumpăna
la răscrucea dintre lanul de secară
lanul de rapiță
și cel de floarea soarelui
unde
de trei luni
sunt prieten
cu un câine sălbatec
zilele astea
sper să urce-n mașina mea
să-l duc la
cel mai nou Prieten
0

miezul de nucă
l-aș potrivi
undeva
unde glasul Poetului se aude
"suntem regine și regi peste un regat de nimic
cu mantiile noastre falnice de praf, droguri și amaruri
umblăm falnici, cu picioarele goale lovind cartușe, țigări strivite
universuri înșirate în răsucirea clipei
o scenă pe care nimic nu se-ntâmplă
chircit și mărunt, dă-mi drumul, dă-mi
cât teama nu-și arată gheara, cine naiba își mai amintește de eroii celui mai glorios măcel
și ce ar fi fost de am fi zis nu la început"
prevăd de acum
Steaua Polară
și-un pumn de scoici