Dana Stefan

atata vreme cat exista varsta intrebarilor intr-un anotimp al spatiilor cat cuprinsul, nici o intrebare nu e de prisos. si nici rusine nu trebuie sa-ti fie ca-ti pui intrebari PANA SI despre cel mai esential drum pe care esti indemnat sa mergi: iubirea de-aproape..
ca acum aduni boabe marunte, ca in anotimpul spatiului restrans in tine, vei ordona, ca in anotimpul asezat al nuantelor ce-ti confera pretiozitate, o sa fredonezi incet, toate intrebarile vor trage dupa sine raspunsuri care vor aseza apoi piatra pe piatra, temelia ta.
la nouasprezece ani, o tanara simte nevoia sa raspunda intrebarilor.
admir si respect o asemenea fiinta.

Linea

sau se mai poate si asa, ca cea mai miraculoasa insusire a omului e sa inteleaga spiritul naturii sale, spirit care se ascunde dupa valul fenomenelor naturii insasi in care ne consumam existentele..\"A face ca privirea noastra sa patrunda in spiritul lui Dumnezeu, spirit ascuns adica, dincolo de nebuloasele galaxii, matematici, genetica si chimia vietii\' (Milne)

tare as vrea sa fie asa..:)

Linea

beat de atata amar de cer, a dat sa caute c-o mana usa. ii trebuia sa iasa din atata spatiu, pentru ca prea vedea cu-n ochi doar ingeri, iar cu celalalt inca prea mult negru intunecat si gol vedea. mai trebuie lucrat la tabloul acesta, trebuie ca si-ar fi spus cu siguranta.. mai trebuie lucrat mai mult decat un cer, un fel de lume trebuie inventata poate, unde cei doi ochi sa poata fi in stare sa cuprinda dintr-o privire, toata privelistea,! bine bine, pana aici nimica toata, insa ce inseamna sa cuprinzi dintr-o privire, toata privelistea, cand El e deja toata dumnezeirea din El?..
i se facu dintr-o data rau, intelegand cat de esential si cu pofta ii e sa se reinventeze simplu, ca sa poata avea parte cu adevarat de nemarginire fara sa mai fie singur, se va reinventa intr-un ceva TOT EL, insa inzestrat de data aceasta doar printr-o simpla prezenta, ca dintr-o implinire sa poata sa ajunga sa se intoarca, pe oricare din usi, inapoi acasa.
ca dintr-o aleasa desavarsire se va intoarce acasa , dintr-un CEVA nascut.. barbat, o sa-i zica!, BARBAT!, unica prezenta nascuta dupa chipul si asemanarea Lui, ce va fi in stare apoi simplu, sa dea viata dupa simtiri si pofta, desavarsitei privelisti de care se va minuna si El si care va fi..va fi..FEMEIA!

cum poti atunci sa nu fi intr-o desavarsita implinire, tu?... :)

YM: oranj_oranj sunt. vei fi binevenit oricand, domnule

Linea

o bijuterie de text!
e o impietate sa fii nevoit sa justifici intr-un comentariu amplu un semn pe care fara nici un dubiu il merita un asemenea poem. sunt situatii cand cuvantul trebuie lasat sa respire, ca sa nu-i alterezi nici cu un sunet ce ar parea cu siguranta deviat, sonoritatea desavarsita. asa simt eu acum, deci instelez poemul tau, impresionata de frumasa lui curgere..
cu pretuire,
Linea

nu vreau să te văd în noaptea asta așteptând nu îți voi vorbi astăzi despre tristețe tu astăzi pui zenitul la încercare să lege taina zarea este spre răsărit iar strugurii dau sensul vieții, e anotimpului săgetătorului ce acoperă cu pletele jumătăți de suflet, îți voi zidi un labirint, ușile se vor deschide ca la un semn,mi-am pus sărutul pe linia vieții pe roata de stele, în zi de miercuri spre joi prin sunet și cuvânt

la margine de lume și dincolo de noi nu mai este decât-povestea, o poveste reală cu mânecile suflecate până la inimă...

:)
asa te aud eu acum, si tare-mi place..

Linea

ca intr-o cutie captusita cu catifea (violet) lumea ingramadita cu cate un personaj din fiecare felie de timp pe care a trait-o insasi proiectia ei, de data aceasta e invers: universul este proiectia noastra..:)
soldatii de plumb, o papusa de portelan, un rege si-o printesa, ding dang, ding dang, suna clopotul nevazutelor..

din cand in cand ne bagam nasul in cutia cu plus de catifea ca sa mai simtim macar odata, mirosul copilariei..
(asa ceva se intampla numai cand esti foarte indragostit).:)

cu apreciere pentru poezia aceasta,

Linea

\" demon scandinav al focului distructiv. Loki a dat nastere celor mai urati monstri: sarpele de la Midgard, lupul fenrir, etc. Atunci cand universul se va narui fiind distrus, Loki va triumfa izbucnind intr-un ris diabolic. Natura sa dubla, prietenia sa cu demonii dar si cu zeii, puterea de a stapani fortele raului, asemanarea sa evidenta cu Lucifer, pun numeroase probleme. Se cnsidera ca ar simboliza compromisurile soldate cu succese, vicleniile urate, pervertirea spiritului prin perfidie.\"

uite asta am gasit eu in Dictionarul de simboluri\"- mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figurei, culori, numere, autori: jean chevalier si alain gheerbrant.
m-am gandit ca poate iti e de folos sa aduni materiale, de peste tot de pe unde sunt..
multumim, e o munca serioasa ce e aici, sustinuta si plina de pasiune pentru un domeniu mai putin accesibil celor ce nu au usor acces la astfe de informatii.
cu pretuire,

Linea

versuri dedicate zborului in doi, unde, aripa langa aripa, forta zborului e cerul ce rastoarna pamantul prin viziuni ale iubirii dincolo din neintelesul din doi..

un zbor planand spre vesnicie..
frumos, mariuco..

Linea

nu cred sa mai fie nevoie de un accent in plus, danutzo. un simplu gest, un rotocol de fum spart de curentul de aer proaspat, o privire, sunt suficente impulsuri sa trezeasca intr-un intreg unitar, o rearanjare a partilor ce il constituie. cred ca incepe sa se intample din nou e insusi modul instinctiv in care tu, femeie, intelegi cum s-ar orona lucrurile, chiar si daca or sa mai treaca 10000000 de ani..
o armonie desavarsita dintr-un pas in doi, o tema generoasa de studiu, uite, \"doi pe un balansoar\", in care tocmai cel mai fin detaliu ce e nepotrivit, are darul de a rasturna din nou ordinea lucrurilor, ca sa poata fi din nou povestea unei iubiri desavarsite, reinventata..
pentru ca, se stie, armonia partilor constitutive da echilibrul unui cuplu.
e atat de logic, incat nu mai incape cuvant..
retin imaginea, ce ma face sa spun acum: aici e un splendid poem vizual.
frumos frumos, felicitari, danutzo!

Linea

bine ai venit pe site-ul poezie.ro, bogdan!
poezia ta e deocamdata la sectiunea atelier, insa asta nu va influenta cu nimic evolutia ta de-acum incolo, imi place mie sa cred. ai pornit de la o idee care merita dezvoltata, deci gandeste intii, daca imi permiti sa te sfatuiesc, ordonand mijloacele de expresie in raport cu ideea pe care vrei s-o exprimi aici. de dragul rimei, ai fost constrans sa folosesti epitete din care scapa sensul lucrurilor, si-atunci intregul sufera. ma refer la forma, in detrimentul fondului.
reia poezia, si cizeleaza.
succes!

Linea

originala constructie, frumoasa trecere prin pasajele poeziei, atunci cand sunt oameni de suflet ce se apleaca plini de har asupra cuvantului. intr-o anume zi, e pragul unui anotimp alb, cand lumea e mai buna, e zi aniversara in decembrie noua, multumim pentru pagina plina de savoare a semnelor inscrise, iar tie alin, cu drag, an nou de impliniri, sanatate si limpezime de suflet!
\"La multi ani!\"

Linea

uhhhh, ce e aici!
aici fierbe vinul rosu in pocal, e patima starnita din dorinta, esti tu in prelungirea ei, e definitie a iubirii, e manifest al iubirii asumate, e nostalgica clipa ce trage dupa sine furtunoasele privelisti, e cintec leganat, e visul inaltarii, e soapta incantata, culoare asternuta pictural, e cantec de gondola, offf, bogdan, cu titlul m-ai momit! :)
gondolele au darul de a te tine mereu in conul de umbra al podului..
frumos de tot poemul acesta de iubire...
felicitari!

Linea

prefer sa spun albastrul petrol in locul aurului negru, ca sa am si eu aceeasi libertate ca si tine, de a echilibra acest constrast de cantitate de data aceasta, printr-o arzatoare pata, si-n limbajul meu colorat asta inseamna rosul cadmiu, pentru ca, sa stabilim de la bun inceput, poemul se sprijina din toata greutatea lui pe un singur vers, care contrabalanseaza o suprafata intinsa:în grădina botanică frunzele mi le închipui asemenea mie pământ. aceasta e pata de rosu cadmiu.
si-apoi de aici incolo, i te vei arde ei, ca unul din fagurii crescuti sub frunza de petrol...

singura tenta de care eu fac abstractie acum aici e benzinaria aceea.. in povestea pe care eu vreau s-o citesc, dupa puterile mele, mai ca as fi in stare sa inlocuiesc ce e acolo, cu aurul negru..
esti daniel, intr-o iar alta si alta formula. sunt impresionata de tehnicile experimentale si de reprezentare pe care le stapanesti, atunci cand scrii poezie de dragoste.

Linea

poate, da, simtim nevoia sa limitam ceea ce nu poate fi limitat, sa impartim in parti egale infinitul, sa divizam indivizibilul, pentru a ne apara de spaimele existentiale. creatia, da, poate e pana si mijlocul cel mai compatibil pe formele noastre, in a stabili raporturile intre inceputuri si sfarsituri, atunci cand ne e frica de eternitate..
flori, ierburi, culori si anotimpuri, materialitati diferite, stari diferite, privelisti si priviri, sunt poate realitati in sine, ca un fel de dragoste mare, mare, mare, ce are legatura cu noi ca si cum ai spune EU SUNT ABSOLUTUL creatiei lui Dumnezeu.
mai invatam de la plante si anotimpuri si privelisti si culori, sa ne percepem pe noi insine ca pe niste centre constiente ale unui univers nemarginit..

asta am invatat de la tine astazi, domnule.
si-ti multumesc cum pot si eu aici: las un semn de pretuire.

Linea

in colt umbrit, in tihna, cu poezie a sunetului discret, asa cum ne-am obisnuit, de cate ori simtim nevoia de o gura de aer curat si hrana pentru minte.

cu pretuire,
Linea

felicitari autorilor publicati!
aceeasi consideratie pentru abnegatie, maria!
solidara cu propunerea mariei de a i se acorda lui bogdan groza, un nivel superior. textele lui ii sunt masura.

Linea

alearga sa ajungi lumina, si-atunci ai sa intelegi de ce alergi, straduieste-te sa raspunzi ghicitorilor, intrebandu-i la randul tau pe altii, de ce?, alearga dintr-o ambitie, ca sa nu fii nevoit sa te multumesti doar cu un spatiu stramt si inafara razei privirii, si pentru asta, incepe cu inceputul, insirand cate un cuvant langa celalalt, pana vei auzi cum suna de frumos, propriile tale reverberatii ale sufletului.

Linea

pentru un bun inceput, bine ai venit pe site, Lionescu. textul tau porneste dintr-o idee ce merita exploatata, daca imi permiti sa-ti spun. remarc, o atingere merita toate cele zece degete, apoi chiar si daca griul are semnificatiile lui, deloc de neglijat, pasajul inspre culoare iar imi pare, raportat la gand, o idee generoasa, deloc de neglijat.
poate reiei..ar fi in favoarea poeziei tale, pentru ca a sorbi o fotografie amortit nu mai este tocmai o formula potrivita..
succes si perseverenta, daca tu simti ca te poti face priceput prin cuvant.

Linea

si eu, inca un amanunt de detaliu domnului dan: cand femeile sunt atinse rau, si le tremura lira sufletelor cand sunt patrunse de fineturi, inseamna ca admira un poem semnat de un autor care cu siguranta, pe langa talent, munceste si sa cladeasca piatra pe piatra in el. asta ne da de-a dreptu\' gata!
ca apoi mai suntem si noi doamne, pe la casele noastre, asta tradus in acest context inseamna ca putem apoi fi linistit si vrajite, dar asta e iar alta poveste, foarte intima si ne priveste numai pe noi.
cu pretuire, autorului acestui poem. si cu iertare.

Linea

citesc aici una din cele mai frumoase poezii ale sufletului iniernat. o simt ca pe o poveste fantastica a noptilor ce prevestesc anotimpul sfant al Craciunului, in care, sania trasa de reni a unicului personaj de pe lume, imparte risipind cu generozitate, sperante, copiilor inca ramasi prin noi, ce oameni mari daca ajung, mai au nevoie inca de promisiuni de bine..e nostalgia provocata de stele cazatoare intr-o explozie ca de artificii, sau miraculoase nopti polare, ce ne indeamna chiar si cand suntem infrigurati sa ne punem in taina o dorinta, ca sa credem cu indarjire apoi in indeplinirea ei, e insiruirea semnelor, ce dantuiesc in fata unui spirit resemnat dar nu din neputinta, ci din intelepciunea dobandita prin asumare de conditie, e, si nu in ultimul rand, un manifest declarat de credinta, Femeia ce iubeste indiferent de conditii, asezand ofrande Focului cel Alb, solitudinea ca o fericire solitara, intr-o plimbare solitara pe deasupra sensurilor lumii..
multumesc pentru prilej de delectare,

Linea