Numai cu gândul te ating

de multe ori vroiam să mângâi norii cu zâmbetul tău
și aripile mele îndrăzneau să te viseze soră într-ale zborului
de cele mai multe ori reveneam cu picioarele pe pământ
înainte să-ți dau binețe în miez de noapte
sau nu aveai timp și mă retrăgeam fără a scoate vreun sunet
însă de fiecare dată reveneai niciodată mai veselă ca atunci
când îmi spusesei prima oară ce răi îți pare
că nu le făcusem cunoștință mai cu spor cuvintelor noastre

și trăiesc de atunci cu dorința a te ura
pe ger și pe trei voci în terță
vestindu-ți bucuria celei mai nașteri

sorry, era vorba de \'rău\'! :)
daniel

nu vreau să te văd în noaptea asta așteptând nu îți voi vorbi astăzi despre tristețe tu astăzi pui zenitul la încercare să lege taina zarea este spre răsărit iar strugurii dau sensul vieții, e anotimpului săgetătorului ce acoperă cu pletele jumătăți de suflet, îți voi zidi un labirint, ușile se vor deschide ca la un semn,mi-am pus sărutul pe linia vieții pe roata de stele, în zi de miercuri spre joi prin sunet și cuvânt

la margine de lume și dincolo de noi nu mai este decât-povestea, o poveste reală cu mânecile suflecate până la inimă...

:)
asa te aud eu acum, si tare-mi place..

Linea

las un semn, pentru ca versurile tale m-au mangâiat...
Curg imaginile cu o viteză și o limpezime greu de găsit altundeva, su dacă nu greu de găsit, ușor de reținut pentru deosebirea lor:)

cu scuzele de rigoare pentru posibila dulcegarie a comentariului... jos pălăria în fața acestui tablou viu de simțăminte!

*sau daca

Poeta îndeamnă la cumpănire, la regăsirea sensului vieții în mustul trăirilor autentice, zbaterile de-ar înceta și maicile ar auzi liniștea din vale. Fiindcă:
\"e anotimpului săgetătorului ce acoperă cu pletele jumătăți de suflet
îți voi zidi un labirint iar printre goluri voi scrie temple cu colaoane infinite
ușile se vor deschide ca la un semn la strigătul mamei între cele două lumi\"

Până la inimă aș scrie, apoi aș lăsa inimii să trăiască fără dureri, fără plecări, eu nu o întreb cum îi este, \"ci doar tălmăcesc viitorul
pe raza de lumină căzută pieziș pe semnul ostenelilor noastre\".
Este joi, azi nu mor fluturii, se nasc minuni pentru alt anotimp, se-nalță din decembrie un cânt pentru sacrul netulburat de omenesc:
\"în zi de miercuri spre joi prin sunet și cuvânt

la margine de lume și dincolo de noi nu mai este decât-povestea\"

E o altă poveste despre o dragoste, cea care se simte între ani, între zile, între inimi.

Ela

orologiul sună
noaptea jumătate
telefonul sună
e Maria, frate!
:)
Maria, draga mea, mulțumesc pentru că mi-ai recitat la telefon aceste frumoase versuri...
Am fost cuminte, te-am ascultat, am stat pe scaun cum ai spus... și, da, m-am gândit să vin mâine la tine, să adunăm dârele de lumină
să putem împodobi braduțul cu globuri nebănuite ca timpul să se întoarcă
azi am ascuns realitatea palpabilă/...la margine de lume și dincolo de noi nu mai este decât-povestea

te îmbrățișez, Maria, prin sunet și cuvânt

mi-ați adus o mare bucurie, mulțumesc tuturor de 31 de ori.
emoționată...

cu mare drag,

Madim

am cateva profe pe care le-ar fi impresionat textul asta. mie mi se pare tocit, uzat, cam ca geaca mea de iarna-acceasi de acum 4 ani, dar asortata la alti blugi.

maica-mea zice ca o mai pot purta mult timp de-acum incolo.cica nuanta neutra ar fi de vina. hmmmm...prefer culorile vii anonimatului civic. prefer textele vii manechinelor intolite frumos.

Sarbatori fericite! Cu sinceritate,

Daniel – tu ești tot un cântec, nici nu mi te pot închipui altfel, de asta versurile curg uneori lin alteori zbucimate, alteori…da, ai suprins mesajul versurilor, într-u acea nașrtere a unui timp, a unei ființe dragi nouă.
Dana – suflete pereche, mă știi fără a mă cunoaște, mă cunoști fără a mă ști, dar când sunt amândouă sufletul meu se dezbracă în cuvinte pentru tine, chiar dacă e dedicat acest text, e acolo și o parte din mine, chiar dacă am vrut să mă dispersez total de mine și să intru doar… asta e!
Monica - versurile aceste mi-am dori mult să mângâie sufletul unei anumite persoane, faptul căa mai mângâiat și alte suflete, înseamnă că am reușit un picuț să mă fac înțeleasă, imaginile mele sunt uneori uzate, alteori prea alterate, dar știu mereu că acolo sunt eu și restul…


Ela – ei, ai trecut dincolo de cuvinte, tu cea care descifrezi sensurile, care dai noi valențe cuvântului, puse pe trăiri autentice sau doar visate în anotimpul scorpionul, a capricornului, dezlănțuindu-și pletele în semnul ostenelilor noastre, azi e doar miercuri, când mi s-a dat dezlegare la răspunsuri către sacru netulburat de omenesc.

Olga – textul acesta tocit, are în el multă dragoste, puteai eventul să spui că e patetic, dar faptul că e tocit, uzat, mi se pare cel mai potrivit, eu nu port blugi, iar în textul acesta nici măcar geacă, ci umblu așa goală, spre văzul tuturor, nu pentru a arăta ce gagică sunt, ci doar că la textul acesta nu se potrivesc blugii, mai ales că în ultimul timp sunt clonați…dată viitoare când vii poate mă găsește altfel, să vii fără profe, că ele și-au uzat niște ani printre texte și generații…


Carmen – La mulți ani și ție și toate cele frumoase în noul an care mai poartă în el esența sărbătorilor de început.

Madim – cine să știe că ți-am recitit eu la telefon? după cum bine ai observat mă bucur enorm că doar două persoane au descifrat că acest text ar fi pentru cineva anume, și e bine așa. Din partea mea toate cele frumoase ție, am căutat să te aduc aici la mine așa cum te văd eu, așa cum te simt eu…hai să culegem dârele de lumină!