Poezie
zeul alcoolicilor anonimi
1 min lectură·
Mediu
și văd din nou îngeri pe cer –
ești beat! îmi spun (cu deferență)
și caut ușile cu mâna
sau moartea ciocăne-n prezență
deschid un ochi – nu văd nimic
cu doi îmi pare și mai greu
toți îngerii văzuți se strâng
și se fac unul dumnezeu
auzi, bătrâne? ce părere
te-ncearcă în prezența mea
el râde parcă – nu răspunde
își trece sticla și mă bea
044.339
0

i se facu dintr-o data rau, intelegand cat de esential si cu pofta ii e sa se reinventeze simplu, ca sa poata avea parte cu adevarat de nemarginire fara sa mai fie singur, se va reinventa intr-un ceva TOT EL, insa inzestrat de data aceasta doar printr-o simpla prezenta, ca dintr-o implinire sa poata sa ajunga sa se intoarca, pe oricare din usi, inapoi acasa.
ca dintr-o aleasa desavarsire se va intoarce acasa , dintr-un CEVA nascut.. barbat, o sa-i zica!, BARBAT!, unica prezenta nascuta dupa chipul si asemanarea Lui, ce va fi in stare apoi simplu, sa dea viata dupa simtiri si pofta, desavarsitei privelisti de care se va minuna si El si care va fi..va fi..FEMEIA!
cum poti atunci sa nu fi intr-o desavarsita implinire, tu?... :)
YM: oranj_oranj sunt. vei fi binevenit oricand, domnule
Linea