Retina Gliga-Deci

Muza imperfectă ascultă din leagăn cântecul viilor din raiul în care curgea lapte și miere prin pietre. Muza imperfectă stă și ascultă cu urechea ciulită lăsând să treacă din vânt prin

În câte o zi am chef să scriu, așa, despre lume, s-o mestec încet, s-o las să dospească. O sparg în bucățele cubice mici pe coltul din stânga-sus al măselei de minte, O scuip, și-o-ncasez pe

Ca si cum ieri n-ar fi fost, Astazi totul a trecut in tacere. Pentru carbunele filtrului de la tigara mea Vroiam sa ies de sub schemele determinarii mele Cu un zambet pentru capacitatea de a

Ma inverzesc cu verzeala zidului. Sub roseata obrazului ramane verdeata prazului. De ce nu-mi bateti obrazul? De complicata ce e ea, vedeti, boieri dumneavoastra, lucrurile stau altcumva. Ci nu asa,

Mă obosește lumea de semne Îmi e dor de negura dealului De lumea de ploi îmi e dor. Mă obosește lumea de semne lăsate pe-al conului fir veșnic verde - axial În patrafir păturite

Era o seară de vară cu lumina fumurie, filtrată de câteva zdrențe de nori înfuiorați strategic în jurul razelor scăpate printre, care înnobilau apusul cu luciul bronzului vechi. În acea seară îmi

Să te ascunzi de capătul cerului. Să scapi de sub incidența regulii lunea Să te bucuri de durerea altuia sub lumina sângerie a apusului Marțea, inainte de-a trece trei ceasuri rele, Miercurea

Vânez numai pentru mâncare Și pescuitul sportiv nu-mi place mai deloc Primăvara, înainte de culcare Mă coc, N-am loc, Cu-n toc în mână N-am vână Să scriu ce-mi vine la-ndemână Vânez pentru

Iți stau in față ca o muză nouă hotărâtă Să incerce a ține condeiul singură Forțând limbajul intr-o izbucnire de șoapte standard Să intre in clișeul veșnicei iubiri pe care și-o amintește numai

Cineva va cauta sub forma in tautologia cuvintelor. Cineva va sapa sub suprafata sunetului Cineva va intoarce foaia scrisa pe partea cu relief. Cineva va contura cinematic de accidentele limbii o

Pe fața hâdă - râdă dacă poate cine, mie nu-mi vine, masca urcă în camera glonțului, urcă în camera glonțului, urcă în camera glonțului rotindu-se în jurul ei al nasului al urechii și al celorlatalte

1 Când teiul ca varga Își scutură creanga La ceasul de seară Să vii. Când nouri pustii Storc cercuri pe lacuri Prin frunzele rupte Și iar Cu cretă pe laturi De ziduri

Multe lucruri s-au mai schimbat in mine. Tac si le observ cu trecerea, stau si le las sa curga, in schimbarea lor imuabil-permanenta / inutil-pertinenta Pierduta in substanta lor

Stam și țeseam delicat firul de mătase fierbinte al gândurilor mele. Stam și țeseam, în jurul a trei smicele de măr dulce, învârtindu-mă încet. Rozând frunzele țeseam eu, rămasă în exercițiul

În ultima vreme prizez zilnic aromă de crin imperial. Inegal, Desfășurată Exasperant, inconstant și distant, Cu o dulceață care îmi răsucește plămanii angoasant sub magaiere, trecând oxidarea

Cristal monumental, crăpat puțin, Căzut ușor alunecat pe un picior, încă-I cald, De sânge pătat plat și mat, Când zămislit n-a fost de oglindă lasat – cioburile de Murano din Veneția puțină

Unde n-a ajuns încă iapa mutului și flegma strănutului, unde n-a călcat picior de ființă vorbitoare, încă pe mine, în mine mă doare. În structurile încă nedefinitivate chiar dacă învățate, în apa

Ea e vulgara Si se simte singura, Parasita in lumea asta deopotriva de oameni si de animale. Ea e cruda si rece, Cu gura umeda intre buzele stranse. Pune bolovani la radacina izvorului

Alexis se întorcea de la piață într-o după amiază rece de toamna Alexis se întorcea de la piață într-o după amiază rece de martie, în care norii i se îngrămădeau în cap umezi; astăzi, ca și ieri, ca

Nimeni nu te intreaba ce vrei, ce cauti, incotro te indrepti. Degetele lor febrile iti cauta fluierul piciorului, Floare, Amintindu-si cu tandrete de bocancii lasati in spate acum un veac si o

Spune-mi cuvinte de dragoste ……………………….. E simplu, nu-I asa, nimeni nu mai scrie de dragoste, cuvinte de dragoste, povesti conventionale de dragoste, dragostea fiind dincolo de conventional,

‘Pentru o femeie imi vine sa mor?!! Asa motiv mi-am gasit?’ Sta cu capul in maini, asezat la masa lui de scris din mansarda. E consumat, obosit, in jurul lui pe dusumeaua de lemn zac sticle de vin

Greșelile noastre cumplite și răvășitoare Grupate strânse și înnodate în jurul trupurilor, Mărgele, perle, mărgăritari, smaragde și opaline, juvaeruri de greșeli prețioase, Cu care ne-am înfășurat

S-a terminat în apa caldă cu vocea întamplării, Cea care ma căuta, Ieșindu-mi cu vocea ei în cale, Frumusețea prezentă. Vocea frumuseții prezente, rotunjită, reverberând în conținutul minții