Frumoasa Zaraza

Nimeni nu te intreaba ce vrei, ce cauti, incotro te indrepti. Degetele lor febrile iti cauta fluierul piciorului, Floare, Amintindu-si cu tandrete de bocancii lasati in spate acum un veac si o secunda Cand au statut in genunchi in fata ta. Mangaietoare Se lasa mainile lor sa-ti alunce sub genunchi, Cautand febril articulatiile slabe ale clasicismului, Gadilandu-te pana iti vei injura toti mentorii, Infigand anestezice in nervii memoriei tale, Nervii distantei, nervii eticii, nervii frumosului, Pana vei imbratisa cu sete contemporaneitatea si numai pe ea, Sufocand-o cu arderi care s-o oblige sa te infasoare, In timpul in care, cu tot cu vesnicia ta, O urasti pentru ca te lipseste de orice trecut, De farmecul oricarui inceput, Punandu-te sa te apleci, sa-ti lipeasca in frunte alta poveste in care, iata, iubirea este bastardul de prost-gust al pictorului asternator de ceruri in trompe-l’oeil pe tavan, iar Marie-Juana, vecina, legitima muza.