Vocea frumuseții prezente

S-a terminat în apa caldă cu vocea întamplării,

Cea care ma căuta,

Ieșindu-mi cu vocea ei în cale,

Frumusețea prezentă.

Vocea frumuseții prezente, rotunjită,

reverberând în conținutul minții mele

izbită

de tâmplă, pană la tâmplă,

un pic mai sus de urechi, în interior.

Izbindu-se, desena bazoreliefuri și meandre pe craniul

înfășurător al gândului meu,

lovindu-se, ricoșa înapoi sub unghiuri tot mai

largi.

Frumusețea prezentă, mișcându-se, forma un culoar, pe unde gândurile minții mele o urmăreau într-un surfing de viteza, ordonându-i-se în spate, ascultătoare

Pe tot mai largul culoar

Tunel negru pe care ea trecea tot mai rar,

loc geometric tubular, exercițiu de proză cu două predicate.