Poezii

Muza imperfectă ascultă din leagăn cântecul viilor din raiul în care curgea lapte și miere prin pietre. Muza imperfectă stă și ascultă cu urechea ciulită lăsând să treacă din vânt prin

În câte o zi am chef să scriu, așa, despre lume, s-o mestec încet, s-o las să dospească. O sparg în bucățele cubice mici pe coltul din stânga-sus al măselei de minte, O scuip, și-o-ncasez pe

Să te ascunzi de capătul cerului. Să scapi de sub incidența regulii lunea Să te bucuri de durerea altuia sub lumina sângerie a apusului Marțea, inainte de-a trece trei ceasuri rele, Miercurea

Pe fața hâdă - râdă dacă poate cine, mie nu-mi vine, masca urcă în camera glonțului, urcă în camera glonțului, urcă în camera glonțului rotindu-se în jurul ei al nasului al urechii și al celorlatalte

1 Când teiul ca varga Își scutură creanga La ceasul de seară Să vii. Când nouri pustii Storc cercuri pe lacuri Prin frunzele rupte Și iar Cu cretă pe laturi De ziduri

Stam și țeseam delicat firul de mătase fierbinte al gândurilor mele. Stam și țeseam, în jurul a trei smicele de măr dulce, învârtindu-mă încet. Rozând frunzele țeseam eu, rămasă în exercițiul

În ultima vreme prizez zilnic aromă de crin imperial. Inegal, Desfășurată Exasperant, inconstant și distant, Cu o dulceață care îmi răsucește plămanii angoasant sub magaiere, trecând oxidarea

Cristal monumental, crăpat puțin, Căzut ușor alunecat pe un picior, încă-I cald, De sânge pătat plat și mat, Când zămislit n-a fost de oglindă lasat – cioburile de Murano din Veneția puțină

Greșelile noastre cumplite și răvășitoare Grupate strânse și înnodate în jurul trupurilor, Mărgele, perle, mărgăritari, smaragde și opaline, juvaeruri de greșeli prețioase, Cu care ne-am înfășurat

S-a terminat în apa caldă cu vocea întamplării, Cea care ma căuta, Ieșindu-mi cu vocea ei în cale, Frumusețea prezentă. Vocea frumuseții prezente, rotunjită, reverberând în conținutul minții