-

Ca si cum ieri n-ar fi fost, Astazi totul a trecut in tacere. Pentru carbunele filtrului de la tigara mea Vroiam sa ies de sub schemele determinarii mele Cu un zambet pentru capacitatea de a ma minti pe mine, Cu un zambet pentru capacitatea de a pune in text intelegerea, Intelegerea goala si dureroasa fara amagire. Un zambet si pentru tristetea mea simpla a desertaciunii de a fi a-parte. Pentru cafeaua amara, Acolo unde ma incred in teoria care spune ca senzatiile in emotii si emotiile in sentimente eu nu gasesc sentimentele pe care sa le pun in text, sunt nuda in fata dumneavoastra, si atat. Din multitudinea de minciuni care imi galgaia pe gat Am ales tacerea, Aflata in asteptarea evenimentelor pe care le-am dorit. In timp ce lucrurile se asezau, pareau a duce inspre, Dorinta mea se subtie, se nehotaraste, se innoada in jurul stomacului, Aducandu-mi viscerele la tacere. Ritmurile mele redevin ale tuturor celorlalti, ca intr-o minunata Lume Noua, si in lipsa altei optiuni, adevarul meu dispare.