o bijuterie de text!
e o impietate sa fii nevoit sa justifici intr-un comentariu amplu un semn pe care fara nici un dubiu il merita un asemenea poem. sunt situatii cand cuvantul trebuie lasat sa respire, ca sa nu-i alterezi nici cu un sunet ce ar parea cu siguranta deviat, sonoritatea desavarsita. asa simt eu acum, deci instelez poemul tau, impresionata de frumasa lui curgere..
cu pretuire,
Linea
Ștefan,
ninge, lumea mea e albă astăzi :). Și frumoasă.
Dana,
ai dreptate. Pentru faptul că trebuie să postezi un comentariu elaborat se pierd multe texte foarte frumoase. Dar, asta e politica site-ului. Ne conformăm.
Vă mulțumesc amândorura pentru trecere și semnele pe alb.
Cu drag!