Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

The music box

in lucru

4 min lectură·
Mediu
TREZESTE-TE! Nu putea suferi momentul in care mintea se desprindea de somn ca si cum ar fi tasnit de sub niste ape miloase, grele.. De undeva tare de sus, de dincolo de suprafata, patrunsesera pana la ea doua cuvinte rostite pe un ton ferm, imposibil de ignorat. Deshise intr-un final ochii si intinse bratele spre Alexandru dupa imbratisarea matinala. E cald si bine si nu avea de gand sa se dea jos din pat mai devreme decat daca ardea cu flacari mai inalte decat cladirea pompierilor. Numai ca el dormea bustean cu spatele la ea. Probabil visase ca ii spusese sa se trezeasca. Intinse mana dupa ceas si descoperi ametita ca nu sunase inca, mai erau 5 minute pana sa se declanseze alarma. De afara patrundea lumina gri a unei dimineti de noiembrie tarziu. Ar fi trebuit sa ninga, asa simtea de cateva zile, astazi ar fi trebuit sa dea draperiile la o parte si sa gaseasca pamantul usor albit si fulgii cazand alene. Iarna insa nu se grabea sa vina. Se lipi de spatele sotului, crezuse ca o trezise sa fure cateva momente numai pentru ei inainte de a face ochi si Dariuta, fetita lor de 10 ani. Norocosul sforaia usor, cine stie ce visa el asa de dimineata , sigur ii va povesti inainte sa tasneasca vioi din pat desi aseara lucrase pana tarziu. Ii stia traseul matinal cu ochii inchisi, va da drumul la muzica., ii va striga acelasi lucru ‘hai, leneso, mai cu viata, un drum scurt la baie , apoi calare pe computer sa isi verifice emailul in asteptarea micului dejun. Formau amandoi un cuplu dezgustator de fericit si de clasic, nici frumosi nici urati, dupa atatia ani de casnicie ajunsesera sa semene si fizic, iar fetita parea sa intregeasca acest tablou ideal de familie. Un copil cuminte, rasfatat de toata lumea, micutul lor soare, cum o alintau mai mereu. Se iubeau si mai ales nu simteau nevoia sa umple spatiile zilnice cu prezenta altora. Se infasurasera intr-un cocon protector in care se ascunsesera de toate si in care viata curgea lin fara bucurii sau necazuri majore si, sincer, nu stia cui sa ii multumeasca pentru asta. Toate aceste ganduri ii adusera un zambet pe buze si o facura sa uite de trezirea ciudata de mai devreme. Ibricul sfaraia usor pe aragaz, in cateva minute cafeaua va fi gata. Taie feliile de paine la grosimea perfecta, uite ce inseamna exercitiul de-a lungul timpului isi spuse zambind, cine ar fi crezut ca va deveni totusi gospodina. Aia mica isi avea deja tabieturile ei, nu suporta painea prea groasa iar untul trebuia sa fie intins intr-un strat subtire perfect. ‘Mamiii, nu puneeee mult, nu vreau sa ma ingras !’ si ii arunca o privire de cocheta mica fluturand fals din gene si zambindu-i complice. Cum sa se gandeasca deja la silueta la varsta asta, dar prefera sa nu aiba discutii lungi atat de dimineata . Acestea erau clipele ei de liniste inainte de a incepe nebunia. Intinse mana sa mai traga un fum din tigara. Tigara!? CE tigara!? Ea nu fuma, nu mai fuma de fapt. Se lasase din ziua in care aflase ca e insarcinata, amandoi de fapt. Atunci de unde gestul asta reflex si mai ales de unde gustul fumului ! Isi mirosi degetele sa fie sigura, cauta scrumiera care nu le folosea decat oaspetilor. Nimic ! Cafeaua dadu in foc dar asta deja nu mai conta, senzatia ca doar acum cateva minute trasese un fum adanc in piept era prea puternica sa fie ignorata. Sari in picioare ca aruncata de un resort puternic. Acum stia ca ceva e in neregula. * -Mama? Primul ei gand a fost sa o sune. -Mama, esti bine?’ -Sigur ca sunt bine, vocea femeii ajungea la ea infundat ca si cum ar fi trecut printr-un filtru de panza. Ce-i cu tine de suni la ora asta ? -Mama… cred ca incepe sa se intample din nou… De cealalta parte a receptorului se lasa o tacere lunga.
085269
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
667
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Dana Stanescu. “The music box.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-stanescu/proza/155166/the-music-box

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@irina-lazarIL
Irina Lazar
Îmi aduc aminte că în serialul acela Twin Peaks, care ne-a bântuit pe toți la un moment dat :), apărea din când în când o femeie cu un buștean în mână care spunea ceva de genul: Se întâmplă din nou...
Dincolo de asta însă, cred că nu putem trăi într-un clopot de sticlă, într-un \"cocon\", așa cum spui chiar tu, ceva, ceva tot se întâmplă și ne scoate din amorțeala rutinei...Și sincer, eu nu consider rutina, obișnuința, o fericire, poate doar o stare de autosuficiență. O autoamăgire. Ca dovadă că lumea continuă să existe în afara și la un moment dat năvălește în căsuța noastră caldă. Nu știu, poate greșesc. Oricum ai conturat destul de bine atmosfera. Aștept să văd ce se întâmplă în continuare...
0
@florentina-loredana-dalianFD
...dar prea scurt, ca să fie lămuritor. Ne-ai introdus în atmosfera de familie a cuplului \"dezgustător de fericit\". Hm...asta chiar mi-a plăcut. Privită din afară, mai ales de către oameni nefericiți, fericirea e, într-adevăr, dezgustătoare.
Bineînțeles că m-ai făcut curioasă asupra continuării. Chit că într-o familie în care soții trăiesc de atât timp împreună încât ajung să semene fizic, nu se mai poate întâmpla mare lucru care să trezească interesul. Dar tocmai în asta stă priceperea scriitorului - să inventeze situații.
Succes!
0
@dana-stanescuDS
Dana Stanescu
eu sunt acum precum o gospodina surprinsa cu mana in aluatul de cozonac, ca tot vin sarbatorile.

e de lucrat si probabil la sfarsit o sa rescriu multe. chiar si scena idilica de la inceput.

feedbackul imi e de ajutor:)
0
@dana-stefanDS
Distincție acordată
Dana Stefan
nu cred sa mai fie nevoie de un accent in plus, danutzo. un simplu gest, un rotocol de fum spart de curentul de aer proaspat, o privire, sunt suficente impulsuri sa trezeasca intr-un intreg unitar, o rearanjare a partilor ce il constituie. cred ca incepe sa se intample din nou e insusi modul instinctiv in care tu, femeie, intelegi cum s-ar orona lucrurile, chiar si daca or sa mai treaca 10000000 de ani..
o armonie desavarsita dintr-un pas in doi, o tema generoasa de studiu, uite, \"doi pe un balansoar\", in care tocmai cel mai fin detaliu ce e nepotrivit, are darul de a rasturna din nou ordinea lucrurilor, ca sa poata fi din nou povestea unei iubiri desavarsite, reinventata..
pentru ca, se stie, armonia partilor constitutive da echilibrul unui cuplu.
e atat de logic, incat nu mai incape cuvant..
retin imaginea, ce ma face sa spun acum: aici e un splendid poem vizual.
frumos frumos, felicitari, danutzo!

Linea
0
@ioana-veronica-epureIE
Promițător începutul... Chiar dacă nu e foarte relevant, cred că diacriticele ar ajuta mult, textul ar părea mai îngrijit. A, și cred că primele litere din cuvintele din titlu trebuie să fie majuscule, în engleză așa se scrie. M-ai făcut foarte curioasă. Tabloul are credibilitate, am vazut decorul și personajele cu multă ușurință. Să vedem ce urmează :)).
0
@dana-stanescuDS
Dana Stanescu
Linea, draga de tine, iti multumesc ca ai pus acolo o stea sa ma ambitioneze pe mine sa ajung la final. Lucrurile par echilibrate si ok, sa vedem sa vedem...

Ioana, stiu si de diacritice si de titlu dar e cam provizoriu totul pe aici. De cate ori citesc mai schimb cate ceva, e in ciorna. Dar cum prind putin timp liber le pun. Sa mai iau textele la periat. Multumesc de trecere.
0
@catalin-gaian-konigC-
\"Exterizant\" si \"intersectant\" scenariu, desi simplut importanta este frazarea, si ea chiar exista. Joc al planurilor tipic imaginatv putin poetizat dar care lucrat se scoate...Ai citit \"Ziua cartitei\"?..ma duce cu gandul la ea...
0
@dana-stanescuDS
Dana Stanescu
da, nu e mare filosofie, dar daca ma \'tin puterile\' mai tarziu o sa brodez pe schelet

nu am citit cartea aia dar o sa o caut
0