Dana Banu

să lăsăm cătăline, spun și eu(nu dau cu parul)pluralul când e vorba despre o părere enunțată de-a-n virtualul, chestia asta cu noi care ne aflăm trăitori, cititori etc merge doar strict de-a berbeleacul

există aici o dreptate pe care nici miliția cea trăitoare în alte vremuri nu ar putea-o șterge cu de-a sila, părerea mea și atât

când spuneam fără drept de apel mă refeream desigur strict la mine, am bunul obicei de a vorbi doar în numele meu

*verbalizezi dinspre un bucurești

un text ce lovește în plin, nu e nimic de adăugat aici sau de șters, părerea mea(nu știu cât de valabilă)

ai tu o spunere a ta care nu bagă în ceață și nici nu detaliază anost, asta apreciez cel mai mult la autorul de tine, se vede că locuiești într-un oraș poetic și poetizant pentru douămiiștii de frunte dar îți tragi seva dintr-o generație mai veche

cred că depășești cu mult cadrul fin al dedicaționismului în textul ăsta și mai cred că pot a spune fără nicio problemă:
rrrro_mânia salvează mereu, pentru că în ea, iată, supraviețuiesc niște oameni care nu vorbesc degeaba, unul dintre ei ești chiar tu
deși
dacă stau bine și mă gândesc
lung o fi fiind drumul dristorului dar foarte scurt cel al bucureștiului mărunt(de cartier)

îmi place felul în care verbalizezi despre un bucurești care privit de departe e doar un punct minuscul undeva pe o hartă a unei țări oarecare

cu același respect dintotdeauna pentru scriitura ta,

dana banu
(care îți lasă un semn aici de respect)

salutăm poezia, autorul și întregul lui fel de a scrie atât de urban dar deloc, absolut deloc anost

Vasile Mihalache, mulțumesc pentru aprecierea acestui text al meu,

în mitologia populară românească șarpele alb este șarpele casei(mai poartă și numele de \"Știma Casei\" sau \"Ceasornicul casei\") este o întruchiparea zoomorfă a strămoșului casei
se mai spune că are înfățișarea unui șarpe obișnuit dar solzii săi au culoarea albă pentru că el trăiește doar în umbră

se mai spune că fiecare casă își are șarpele său alb care dacă fuge de acolo atunci casa aceea rămâne pustie sau mulți din acea casă vor muri

încă o dată
mulțumesc pentru apreciere

m-a cuprins deodată mirarea, care-i editorul ce-a prins atâta drag de litera mea de aici? mă întreb și eu deși n-am dreptul că doar nu e de-a-n obligatoriul

spun mulțumesc luminii tale și drept mă îmblânzesc
văd că tocmai am intrat în grațiile împărătești
ăsta poate e un semn de bine
sau(cum ar spune alții) nu

îți salut cu respect și fără prihană gândul, intenția și gestul, editorule cititor

elian pe numele ei dana banu

aici cuvintele mele sunt poate prea sărace și ușor mucegăite de vremuri tulburi trăite pe de-a-ntregul
dar bogat
și preaplin
este încă
sufletul celei care le-a scris

aprig rămâne sângele care îmi curge prin vene fără astâmpăr și mai aprigă tristețea de a fi nu doar un om care scrie ci și unul care își trăiește litera (ca pe un blestem)

salutăm, Leo, cititorul din tine care a rezonat la greaua pedeapsă pe care o port, iată, cu nestinsă patimă prin lume

mulțumesc ție, boierule, să îți dea Dumnezeu sănătate,

elian

*colțuroșenia(vreau să zic și io o dată un cuvânt interesant și nici atunci nu îmi iese:))

ești unul dintre autorii cei mai talentați de pe site-ul ăsta și când zic chestia asta chiar cred în ea

strict despre textul de față:
ca întotdeauna reușești să nu intri într-un biografism crunt și te menții într-un echilibru precis

nu aluneci în metaforizări sau tandrețuri inutile și nici nu disimulezi, se simte autenticul trăirii și mai ales exercițiul poetic

după atâtea laude tare aș vrea să spun ceva negativ dar nu găsesc nimic pe moment, asta e, poate data viitoare:)(deși eu, după cum știi, intru rar cu parul prin textele oamenilor, prefer să tac)

salut

observ că ai reușit să scapi de colțureșenia de care îți vorbeam când ne-am întâlnit ultima dată,

ultimele tale texte îmi par mult mai migălite, rotunjite, cumințite(nu în sensul negativ)

te-ai desprins oarecum de ritmul anterior care mie uneia îmi părea destul de accidentat și iată-te descriind în volute frumos rotunjite, cu voce de o masculinitate catifelată(dacă pot să spun așa) deloc stridentă

dincolo de acel typo din ultima strofă(:))remarc mai ales blândețea gesticii și limpezimea imaginilor de aici

mi-a făcut plăcere să îți citesc poezioara drept pentru care te salut oficial și deloc mustăcitor

elian

salut Ștefane, mulțumesc pentru lumină,

anul ăsta a început bine, am avut parte deja de câteva festivaluri interesante: bEst-festivalul de film de scurt metraj pentru studenți, nexT-festivalul internațional de scurt și mediu metraj, festivalul Shakespeare care se află, iată, încă în plină desfășurare, de mâine începe festivalul de film european despre care e vorba în semnalul de față...
toate bune și frumoase nu trebuie decât să ne decidem și să ieșim din casă, hai că nu e greu, nu doare deloc:)

exceptând strofa finală pot spune că mi se pare bine rezolvat textul tău de aici;

ai reușit să creezi atmosferă fără să te complici inutil și să încarci textul iar ăsta iar mi se pare un avantaj

ca să nu zic doar de bine(să echilibrăm puțin discursul:)) spun că viermii ceia din strofa 3 nu îmi plac îi pun lângă strofa finală și îi sar la lectură

cam atât,
ai făcut treabă bună aici, și nu spun asta ca pe o chestie de reciprocitate politicoasă


salve!

uff, nu știu ce naiba se întâmpla da\' tare greu reușesc să mă loghez...

păi, Leo, și mie îmi place textul ăsta deci gând la gând cu bucurie, nostalghia e un fel de timbru personal de care nu pot să scap(e drept că nici nu fac eforturi mostruoase în sensu\' ăsta), poate ar merita puțin scuturat bunătatea asta de text ar mai putea pică din el niscaiva metafore și vreo 2 sau 3 epitete cam umflate dar vorba cuiva de pe aici, poezia trebuie să își aibă imperfecțiunile ei asta îi dă șarm,
cam feminin tonul poezelei de față dar, zic eu, nu cade în șerbet cu apă chioară și calduță

mă duc până la berlin că m-ai făcut curioasă ce și cum, nu l-am citit încă

ave, leo, elianu\' te salută!

Valeriu, aproape am înțeles câte ceva din prima parte a comentariului tău:)
oricum
bag seama că e de bine semnul

mulțumesc pentru lectură
salut
:)

încă o dată felicitări lui Valu pentru volumul de debut,

cu gândul aproape de el și bucurându-mă pentru această realizare a lui,

dana banu

ambele personaje din această pagină de jurnal au murit

dar

rămâne viu și intact
autorul

chiar mi-a făcut plăcere să citesc poezeaua ta de aici, inserțiile alea personale din strofa 1 dau o anume tentă domestică și deschid blând textul(poate prea blând în ultimele 2 versuri)

strofa 2 m-a cucerit definitiv și iremediabil e în sine o poezie, părerea mea,

în strofa 3 aduci culoare și un ludic fin(pruriginosul cela m-a făcut să mă uit în DEX și l-am sărit apoi) fără ultimele 2 versuri cred că ar fi chiar sclipitoare

strofa finală punctează fără discordie(chiar dacă versul 2 l-am sărit)

important pentru mine e că pot să spun după ce am citit poezia ta de aici că nu mi-am pierdut timpul ba chiar dimpotrivă

salut

aparentă lapidaritate, doar aparentă, o anume capriciozitate a versului care te face recunoscut, textul tău de aici surprinde prin finalul deschis ce rămâne oarecum fixat în memoria cititorului

știu, pentru că au trecut ceva ani(ehei, cât de mulți!:)) de când te citesc, că nu ai fost niciodată vreun discursiv, ce mi-a plăcut întotdeauna la scriitura ta e tocmai acest amestec de candoare nostalgizantă, înțelepciune care nu scoate ochii din cap lectorului și discreție firească

ai și aici pete de urban fin ascunse sub o pojghița translucidă,
deloc artificială sau rigidă spunerea ta,

sincera mea apreciere mai ales pentru strofa finală
și desigur
aceeași prietenie dintotdeauna,

servus îți spune,
dana banu

Teodor Dume, mulțumesc pentru semnul de lectură, mă bucur că ați rezonat la textul meu de aici

fosforescența aia se vede doar dinspre mine ca simplu cititor ce mă aflu, tu n-ai cum să o vezi că ești autoarea

adicătelea voiam să zic așa cumințel cum că mi-a sărit în ochi poezia ta:)

ave, Liviu, autoarea te salută!

și îți spune mulțumesc pentru lectură și semn