Poezie
de-a soarele apune
1 min lectură·
Mediu
***
desfăceam cuvinte și le aruncam peste garduri
noaptea când luna da în pârg și albea coaja mestecenilor
doar noaptea cântam ridicându-ne deasupra acoperișurilor de tablă
deasupra flăcărilor ce risipeau ceața și somnul
***
la marginea orașului am stat și am tăcut îndelung
nicio lumină aproape niciun semn dinspre capăt
mânam tramvaie pustii prin ceruri limpezi de mai
uneori desenam pe asfalt copaci fără pădure și lanuri de maci
apoi au venit alte vremuri
asfințeam și ne era îndeajuns de bine
***
singurătatea miroase
a pământ reavăn
a burlane de case vechi demult dărâmate
a sală de așteptare pustie
a marfar ce nu oprește în marile gări
cu siguranță am trecut cândva pe acolo și noi
cu siguranță ne vom reîntoarce
***
adulmecă tu cuvintele mele poartă-le prin deșerturi
dă-le apă candoare frăgezime răcoroasă penumbră
construiește cu ele imperii fortărețe înalte veneții
sau tot ce vrei tu
ucide cu ele minotauri
și uită-le apoi undeva
cât mai aproape
ascultă poezia în lectura autoarei
desfăceam cuvinte și le aruncam peste garduri
noaptea când luna da în pârg și albea coaja mestecenilor
doar noaptea cântam ridicându-ne deasupra acoperișurilor de tablă
deasupra flăcărilor ce risipeau ceața și somnul
***
la marginea orașului am stat și am tăcut îndelung
nicio lumină aproape niciun semn dinspre capăt
mânam tramvaie pustii prin ceruri limpezi de mai
uneori desenam pe asfalt copaci fără pădure și lanuri de maci
apoi au venit alte vremuri
asfințeam și ne era îndeajuns de bine
***
singurătatea miroase
a pământ reavăn
a burlane de case vechi demult dărâmate
a sală de așteptare pustie
a marfar ce nu oprește în marile gări
cu siguranță am trecut cândva pe acolo și noi
cu siguranță ne vom reîntoarce
***
adulmecă tu cuvintele mele poartă-le prin deșerturi
dă-le apă candoare frăgezime răcoroasă penumbră
construiește cu ele imperii fortărețe înalte veneții
sau tot ce vrei tu
ucide cu ele minotauri
și uită-le apoi undeva
cât mai aproape
ascultă poezia în lectura autoarei
085.131
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “de-a soarele apune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1781156/de-a-soarele-apuneComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓În singurătatea ce “miroase a pământ reavăn” plantăm semințele cuvintelor pe care le tratăm cu “apă, candoare, frăgezime, răcoroasă penumbră” și din ele cresc umbrele luminii alergând “cât mai aproape” de miezul incandescent al poeziei.
0
ICtare, tare frumos și limpede curge poezia asta a ta Dana, îmi place cum ai creionat tu aici \"aroma\" singurătății, soarele apune dar și răsare, mai așteptăm astfel de amurguri care vrăjesc prin paleta lor de culori lipsite de stridență,
tușe subtile, elegante,
o \"pânză\" care merită așezată la loc de cinste,
(în umila mea opiniune ar fi de reco)
de fiecare dată cu deosebita plăcere a lecturii,
mă înclin și mai trec.
Ionela.
tușe subtile, elegante,
o \"pânză\" care merită așezată la loc de cinste,
(în umila mea opiniune ar fi de reco)
de fiecare dată cu deosebita plăcere a lecturii,
mă înclin și mai trec.
Ionela.
0
LNAm remarcat:
\"noaptea cântam ridicându-ne deasupra acoperișurilor de tablă\"
\"mânam tramvaie pustii prin ceruri limpezi de mai\"
\"asfințeam și ne era îndeajuns de bine\"
și ultima strofă
Citit, plăcut
al 120-lea cititor,
anton
\"noaptea cântam ridicându-ne deasupra acoperișurilor de tablă\"
\"mânam tramvaie pustii prin ceruri limpezi de mai\"
\"asfințeam și ne era îndeajuns de bine\"
și ultima strofă
Citit, plăcut
al 120-lea cititor,
anton
0
TDDana,
citind versul al doilea\" noaptea când luna da în pârg și albea coaja mestecenilor\"
mi-am adus aminte de copilărie, de casa de sub deal lângă care creșteau doi mesteceni scorojiți sub coaja cărora parcă se ascundeau umbrele.
merita să citesc și să recitesc poemul tău doar pentru acest vers care m-a făcut să mă reîntorc în timp cu peste 40 de ani (întâlnindu-mă cu mine cel de 13 ani de atunci))
întreg poemul ascunde frânturi dintr-o viață
mulțumesc pentru acele câteva clipe trăite în copilărie
mi-a plăcut mult și partea 3 în care simți mirosul singurătății...
stimă și considerație,
teodor dume,
citind versul al doilea\" noaptea când luna da în pârg și albea coaja mestecenilor\"
mi-am adus aminte de copilărie, de casa de sub deal lângă care creșteau doi mesteceni scorojiți sub coaja cărora parcă se ascundeau umbrele.
merita să citesc și să recitesc poemul tău doar pentru acest vers care m-a făcut să mă reîntorc în timp cu peste 40 de ani (întâlnindu-mă cu mine cel de 13 ani de atunci))
întreg poemul ascunde frânturi dintr-o viață
mulțumesc pentru acele câteva clipe trăite în copilărie
mi-a plăcut mult și partea 3 în care simți mirosul singurătății...
stimă și considerație,
teodor dume,
0