poemul lui ștefan

observ că ai reușit să scapi de colțureșenia de care îți vorbeam când ne-am întâlnit ultima dată,

ultimele tale texte îmi par mult mai migălite, rotunjite, cumințite(nu în sensul negativ)

te-ai desprins oarecum de ritmul anterior care mie uneia îmi părea destul de accidentat și iată-te descriind în volute frumos rotunjite, cu voce de o masculinitate catifelată(dacă pot să spun așa) deloc stridentă

dincolo de acel typo din ultima strofă(:))remarc mai ales blândețea gesticii și limpezimea imaginilor de aici

mi-a făcut plăcere să îți citesc poezioara drept pentru care te salut oficial și deloc mustăcitor

elian

*colțuroșenia(vreau să zic și io o dată un cuvânt interesant și nici atunci nu îmi iese:))

multumesc de trecere, mustacitoare sau nu, neasteptata dar rodnica pentru sufletul meu. cat despre ritmul accidentat din celalalte poezii, a avut si el rolul lui acolo. oricum multumesc de comparatia facuta, e bine venita
servus,
stefan

un poem deosebit prin discursul poetic (foarte interesant ca exprimare)și mesaj.
imagini de-o frumusețe aparte
plăcut cu întregul
dar citez pentru confirmarea spuselor

\"și-a deschis inima la primul nasture
s-a ferit să o tragă de obraji
ca să nu o bucăleze
a așezat-o lângă el pe bancă în parc
să nu îi mai joace darabana în piept\"


citit cu multă plăcere,
stimă și considerație,
teodor dume,

cred că e prima dată când las acest gen de comentariu și aleg asta pentru că mai jos sunt versuri cu care eu rămân pentru că ele spun direct și intim și deschid fără să încerce musai asta. e acel gen de cuvinte pe care le spui simplu oricui.

așadar

ștefan a luat cârpa de praf
a stors-o până au ieșit raze de soare

și-a deschis inima la primul nasture
a așezat-o lângă el pe bancă în parc
să nu îi mai joace darabana în piept

s-a pus pe așteptat

de atunci nu l-a mai văzut nimeni
oamenii au început chiar să sape gropi
ca broboanele de transpirație

și inima îi creștea fără drojdie
nebăgată în seamă

dl. teodor, ma bucura trecerea dvs. pe aici si semnul. asezarea pe banca in parc este un ritual chiar, si ma bucur ca ati citat imaginea asta
madalina, varianta da a curatat cam ce era in plus. ai dreptate, sa reduci numarul comparatiilor din poezia doar la una. iar ideea finala, acel depasind, este adevarat ca lungeste ideea, ar trebui sa las cititorul sa isi imagineze cresterea.
multumesc pentru sugesti(pastrez acel multe multe pentru a cupla mai bine de imaginea broboanelor de transpiratie)
seara buna

/iar ideea finala, acel depasind, este adevarat ca lungeste ideea/ a se citi..
imaginea finala

Da, acest poem nu seamana cu cele din volumul lansat in 2007. Se vede trecerea de la o etapa la un prag mai inalt. Mihai, astept sa te public. Contact: dorudancus@yahoo.com
Sa ai pace,
Dancus

trecerea si aprecierea ta ma onoreaza. volumul de debut ramane unul de debut si mereu trebuie sa fim mai buni, nu? multumesc de citire si de oferta
stefan ciobanu