femeia domnului Pa

plăcut motanul oranj, dar în mod deosebit, puricele de pe burta motanului oranj:D și florile acelea mici salvate o zi și o noapte...

îndrăznesc să afirm că poezia începe să pulseze când femeia domnului Pa intră în real prin acea dimensiune inimii.finalul aduce cu sine o liniște binecuvântată.

plăcut așadar \"femeia domnului Pa\",
mai revenim pe la tine,
prietenos din cale-afar\',
te salutăm.

dimensiune a inimii. scăpări di tastaturî, bat-o vina! :D

Ionela, multumesc pentru aprecieri, intr-adevar, s-ar putea spune ca poezia incepe cu o lume reala, da. Buna idee!

o trecere f usoara de la on-line la strada si motan.mi-a placut intrarea si iesirea prin coltul din dreapta al linistii.
mcm

nu stiam ce ma fascineaza atat la domnul Pa asta. Desigur, femeia. :)Asa cum e ea, virtuala, reala, cu prieteni care-i vin din suflet in suflet, cu puloverul alb cu inima, cu sentimente pe cale de disparitie.
L-am citit de cand l-ai postat, nici acum nu stiu daca am spus exact ce am vrut, dar in fine... mi-a venit sa ma asez sub fereastra femeii si sa ascult

imi place la nebunie expresia \"lupte motanesti\", consider foarte reusite randurile:
\"[...] și puricele e ființa lui dumnezeu
și dumnezeu a făcut motanii pentru ca să aibă și
puricii casa lor
iar asta e o cale
pruriginoasă\"

de prima strofa pot spune doar ca... mi s-a oprit respiratia, cand am citit-o prima data. dar... m-am obisnuit :D

vad ca pe blog zici ca speli motanul, iar aici il scrpini, inca (imi imaginez ca aici e mai greu de schimbat - din cauza nivelului tau de acces - oricum, zic sa nu uiti...)

Carmen, multumesc frumos, e viata noastra, ca o trece usoara prin cele lumesti...

Adriana, ma bucur ca ai trecut pe aici, chiar e fascinant domnul Pa! Femeia e doar o oglinda... :)

Silvia, puricele ca in basme si ca in Kiev, potcovit :)). Il scarpin sau il spal, ma mai gandesc, pana la volum. :)

Va multumesc, onorata de comentariile voastre aici!

Mie mi-a plăcut tot poemul, dar am remarcat versul 5 :)
Lăsând gluma la o parte, fabulezi cu talent și de cele mai multe ori îți iese. Ultimele trei strofe îmi par cele mai reușite, deși aș mai rflecta la termenul \"pruriginoasă\" din finalul penultimei strofe, îmi pare prea tehnic și nu se potrivește cu discursul liric de până la el.
cu plăcerea lecturii,
al 164 cititor (cifra nu e reală, poemul l-am citit de cum a fost postat, însă abia acum mi-am făcut curaj să comentez),
anton

O sa scot calea pruriginoasa, poate o inlocuiesc cu ceva, daca imi vine o alta idee. Ma bucur ca ti-a placut versul 5. L-am pus anume! :)) Glumesc.
Multumesc frumos!

chiar mi-a făcut plăcere să citesc poezeaua ta de aici, inserțiile alea personale din strofa 1 dau o anume tentă domestică și deschid blând textul(poate prea blând în ultimele 2 versuri)

strofa 2 m-a cucerit definitiv și iremediabil e în sine o poezie, părerea mea,

în strofa 3 aduci culoare și un ludic fin(pruriginosul cela m-a făcut să mă uit în DEX și l-am sărit apoi) fără ultimele 2 versuri cred că ar fi chiar sclipitoare

strofa finală punctează fără discordie(chiar dacă versul 2 l-am sărit)

important pentru mine e că pot să spun după ce am citit poezia ta de aici că nu mi-am pierdut timpul ba chiar dimpotrivă

salut

Mie mi-a placut atmosfera poemului. Are mult farmec. Felicitari !

Dana, voi tine cont de observatiile tale, ai dreptate...


Anca, ma bucur ca ti-a placut textul! Si eu sunt bucuroasa de semnul tau aici!