Dana Banu
Verificat@dana-banu
„<a href=http://www.youtube.com/watch?v=lRcQZ2tnWeg>Hey You</a>”
Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970. A debutat cu poezie în anul 1984, în revista Astra. Este poet, prozator, scenarist și călător literar. De-a lungul timpului a publicat în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate. A semnat cu acest nume de autor volumele de poezie:…
Colecțiile lui Dana Banu
un astfel de cititor-comentator e întotdeauna dorit și așteptat
elian
Pe textul:
„dincolo de ape" de Dana Banu
îți mulțumesc pentru semnul de lectură, mă bucur să văd că mă citești încă
dana
Pe textul:
„dincolo de ape" de Dana Banu
cred că mai ai de lucrat la haina textului, cred că te grăbești să scrii și nu te întorci pe text, nu tai, nu rafinezi îndeajuns, te reverși frenetic, pierzi echilibrul, nu stăpânești cu o mână exersată îndeajuns cuvintele, le lași să te domine, poetul este stăpânul cuvintelor sale și dovedește asta atunci când ajunge la ceilalți prin propria trăire, el construiește, se joacă dacă vrei, își depășește neputințele și devine un creator doar în momentul în care poate să ofere cititorului acel echilibru între formă și mesaj
ideile transpuse într-o asemenea formă sunt menite să îți aducă pe moment o falsă ușurare dar cititorul de poezie(cel puțin eu) caută, așteaptă și vrea mai mult, pot părea acum destul de ciudată pentru că și eu de multe ori ca autor pierd echilibrul despre care îți scriam înainte...
impetuozitatea poate distruge uneori un text, da, ți-o spun din proprie experiență, fără nicio răutate
ca exercițiu merge, ca poezie stă într-un punct mort, părerea mea
ideea nu o comentez, fiecare cu drumul lui spre lumină...dar cred că de multe ori căutăm mult prea departe ceea ce este bine păstrat în noi și primim de la ceilalți ceea ce noi le oferim
salut, Potra,
spor la scris
dana banu
Pe textul:
„Pieta" de Victor Potra
le urez mult succes celor 2 autori care vor citi din textele lor
salutările și respectul meu pentru Călin, e o gazdă desăvârșită, un organizator perfect
Serile Artgotice de la Sibiu încep să prindă un contur tot mai puternic, ceea ce se întâmplă acolo are o lumină aparte, acolo sunt oameni care știu să primească poezia și să se bucure împreună de ea
cu drag,
elian
Pe textul:
„\"Serile artgotice\" Sibiu - 14 februarie" de Călin Sămărghițan
Recomandatdai dovadă aici de dexteritate în mânuirea limbajului, de substanțialitate a ideilor, faci trimiteri rafinate, se pare că schimbi registrul iar acest fapt, în opinia mea, e un pas uriaș înainte pentru tine ca autor
ai un ton dezinhibat dar nu exagerezi și reușești să păstrezi echilibrul, lirismul e de data aceasta mai periat și renunți la balast, la exagerările metaforice, accesorizezi cu foarte mult bun gust, faci trimiteri interesante
da, pentru mine a fost o lectură agreabilă și plină de culoare, mi-a făcut plăcere să îți citesc poezia aceasta chiar dacă, iată, la 2 zile distanță de momentul în care ai postat-o aici
dar
important e că am ajuns să o citesc și că nu plec mai departe fără să îți las semnul meu de respect și încurajare
salut
Pe textul:
„Haute couture" de Carmen Sorescu
lirismul tău e unul ce pare construit în jurul unui neomodernism abstract-are tresăriri stănesciene vii și limpezi, mie uneia îmi place, nu ți-e teamă să imprimi textului emoție, e bine că reușești asta fără să cazi în desuet, e o emoție rafinată, subtilă, deloc lacrimogenă, ca ritm observ că preferi liniile frânte, nu mizezi neapărat pe eufonie asta e o opțiune desigur doar că la un moment dat poate să te ducă spre un drum închis
plec din poezia aceasta a ta cu o senzație de stranietate, asta înseamnă că ai reușit să conturezi un spațiu plin, nu e un text simplu, dimpotrivă, dă de gândit și reușește să capteze
a, să nu uit, nu mi-a plăcut acel fuior spălăcit, adică fuiorul e ok \"spălăcit\" mi se pare însă forțat iar versul \"firele de iarbă cristalizată fac reclamă raiului\" ar mai putea fi lucrat, reclama aia pare dintr-o altă piesă:)
salut
dana, cititorul tău fidel
:)
Pe textul:
„against all odds" de Victor Potra
iată de ce
mă bucur și accept să mă strigi pe numele meu de acasă(\"Danule\" adică)
eu scriu, tu mă citești și îți place
iată cum lumea devine puțin mai frumoasă
nu-i așa?
îți mulțumesc pentru note sper să le merit deși 10 nu mi-a plăcut niciodată...iau un 8 sau un 9 și trec la colț nu stau jos că mă enervează, sunt un elian agitat, de neuitat ca să spun așa(http://www.youtube.com/watch?v=d2LKBYf0l44:))
salut
:)
Pe textul:
„ceața" de Dana Banu
elian privind fix spre tine
cu zâmbet
salutări
Pe textul:
„ceața" de Dana Banu
dacă omul ăsta e nebun atunci toți de aici suntem nebuni...nu poți scrie dacă ești cu toate mințile acasă, părerea mea, nici nu poți rezista în mediul virtual, normalitatea e în altă parte nu aici
omul acesta nu a îmbrăcat o haină diferită când a intrat în virtualul agoniei, aceasta e greșeală lui pe care trebuie să și-o asume dacă poate, nu a pozat în vreun decent sau în vreun scrobit, a vrut nivel de steluțar și i s-a dat, i s-a luat(cred eu) pentru că a dat dovadă de prea multă exuberanță și nu de puține ori de o extravaganță dusă dincolo de limite, un exaltat ar spune unii, eu spun doar că e un om care nu știe a practica arta compromisului, spune mereu tot ce îi trece prin cap, comentariile lui sunt o revărsare de idei și cuvinte de multe ori inutile, uneori scrie bine, alteori nu, aceasta e desigur doar părerea mea subiectivă de prieten al lui
în fine,
revin acum pentru a vă spune că e momentul să îl lăsăm să scrie, a agitat deja îndeajuns spiritele pe aici, era clar că nu va rezista prea mult, să nu ne transformăm în cei care dau cu pietre în alții și să nu ne mai victimizăm acum, e târziu, e ca și cum am sta la căpătâiul mortului și l-am înjura că nu ne-a dat înapoi banii pe care i i-am dat înainte să moară...
dacă nu vă place omul și autorul nu văd de ce nu îl ignorați
ce faceți voi aici? loviți într-un om care nu se mai poate apăra doar pentru că și el a lovit odată, trebuia să-i răspundeți atunci nu acum(și eu am avut divergențe cu el, divergențe cărora le-am pus punct prin subsolurile textelor unde ne-am întâlnit întâmplător)
dacă vă considerați mai buni decât el atunci fiți, dați dovadă că sunteți mai buni și lăsați-l să-și scrie textele, nu îl obligați să ajungă la -20, nu îl mai tot judecați...
suntem oricum din ce în ce mai puțin aici, ăștia care mai suntem ar trebui totuși să fim mai îngăduitori unii cu alții, asta nu e o pledoarie pentru pace mondială, lumină și alte floricele pe câmpii, e o pledoarie pentru comunitate, pentru că mai există aici o comunitate, bună sau rea dar există(dovadă cei care își șterg textele dar revin, cei care își bagă picioarele și urlă peste tot că aici e locul tuturor rataților dar sunt dependenți de locul acesta, nu vedeți că suntem deja un site de clone?)
cu respect și probabil offtopic
dana banu, încă un nebun de serviciu
PS: Victor, iartă-mă pentru intervenția mea de acum dar...prefer să spun deschis ceea ce cred, ține de faptul că, și eu ca și tine, spun mereu cu voce tare ceea ce gândesc
Pe textul:
„Paradoxurile rebelului" de Victor Potra
Prima frază mi se pare însă ciudată, nu ca sens ci ca formulare. În fine, s-ar putea să fie doar o senzație de moment.
Nefiind un jurnal mă feresc să fac vreo legătură între persoana ta și ideea textului.
Nu e vreo capodoperă și nu cred că revoluționează nimic dar ca lectură de duminică dimineața merge, mi se pare chiar ok(aici te-am cam lovit, de, nu mă pot abține:))), adică nu e nici plină de prețiozități-pretențiozități nici nu enervează prin tonuri categorice, e decentă și cum am mai spus, curată.
E bine că îți exersezi vocea, sunt sigură că într-o zi vei reuși să cânți o partitură amplă și perfectă.
spor la scris
dana
Pe textul:
„Paradoxurile rebelului" de Victor Potra
dragă Victor,
vreau să îți spun public, direct și răspicat că pentru mine rămâi un autor interesant și un spirit viu, cam prea agitat prin comentariile șotronarde dar, în fine, cred că meritai mai multă răbdare și îngăduință din partea celor care ți-au scăzut nivelul și ți-au trimis textele la Atelier abia acum sau puteai primi măcar un minim avertisment anterior...
ai în mine nu doar un prieten de drum lung ci și un cititor și comentator fidel, fii sigur că de data asta nu mă răzgândesc, nu e mult dar cu siguranță e real, nu virtual de moment,
în rest, crede-mă, a fost inutil să intri în tot felul de polemici de multe ori cu oameni care habar n-au avut despre ce vorbești tu sau cu atât mai mult ei, asta e...lumea virtuală, ți-am mai spus, nu crede în ea, nu merită
important e să nu îți pierzi impetuozitatea și spiritul acesta adolescentin-rebel
îți doresc multă inspirație și aștept textele tale, mai ales cele în proză
să ne citim cu bine
aproape de tine,
eu
elian
Pe textul:
„fără Dumnezeu" de Victor Potra
De îmbunătățitîți mulțumesc
Pe textul:
„oameni" de Dana Banu
prezența ta aici e chiar precum carul mare
am făcut foarte multe modificări pe textul ăsta, mi-e mai la îndemână să mă desfășor în texte largi, e al naibii de greu să concentrezi, să spui simplu, să scrii puține cuvinte încercând să spui mult, cere efort, timp, în fine, un nerv aparte al scriiturii pe care nu vreau să mi-l pierd, exersez, exersez, exersez
dacă tu ai văzut aici ceva bun înseamnă că așa e, știi cât de mult prețuiesc privirea ta
îți mulțumesc
și
trăiesc
:)
dana
Pe textul:
„oameni" de Dana Banu
ar fi trebuit să arate așa:
poveste în dar pentru mingea de fotbal din poezia lui Gelu(un fel de stea galbenă)
Pe textul:
„***" de Gelu Diaconu
Gelu,
trebuie să îți spun că poezia ta de aici mi-a adus aminte de o poveste pe care am scris-o prin \'87 sau \'88 împreună cu un om foarte drag mie, poveste pe care ți-o las aici în dar(a fost publicată la vremea aceea într-un ziar oarecare de provincie dar retrasă repede și \"sancționați\" drastic autorii și cei care au acceptat atunci publicarea ei, asta-i o paranteză inutilă, cu siguranță că îmi va părea rău că am lăsat-o dar asta e...:)
îți scriu povestea aceasta acum din amintire, e recompusă, inițial nu era scrisă așa, nu mai am manuscrisul, știu doar că era un jam fain, ideea mi-a rămas însă în minte, sper să îți placă și ție, ți-o ofer pentru că mi-a plăcut mult de tot poezia ta de aici și nu m-am învrednicit să îți las o stea(știi că mă enervează la culme să elaborez comentarii justificatoare de stele iar tu ești un autor mult prea puternic ca să ai nevoie de onoruri virtuale):
Despre cum poate influența un nivel de trai prea ridicat singurătatea
În blocul nostru trăiesc foarte mulți oameni săraci. Oamenii au copii foarte mulți și salarii foarte mici. Le e greu să cumpere câteo minge pentru fiecare copil al lor. Cumpără doar o singură minge pentru toți. Când copiii se adună în fața blocului să joace fotbal o minge le este desigur îndeajuns.
Copilul cu mingea este mereu cel mai așteptat.
Copiii au o singură minge și joacă fotbal cu ea. Împreună. Ei sunt fericiți. Împreună. Dacă părinții ar avea salarii mari cu siguranță ar cumpăra fiecărui copil câteo minge. Atunci fiecare copil s-ar juca singur cu mingea primită în dar. Și ar fi triști.
E bine. Copiii joacă împreună fotbal. E bine. Copiii sunt fericiți.
PS: nu vreau să plec fără să îți mai spun că titlul anterior mi se pare mult mai bun
dana
Pe textul:
„***" de Gelu Diaconu
-\"lumina arămie de toamnă\" o las, nu renunț la ea nici în ruptul capului:), lumina arămie poate fi și de apus, de veioză sau filtrată printr-o perdea arămie
-e doar \"o singură ușă\" pentru că nimic altceva nu mai este între ei, în sensul de foarte aproape unul de altul, cam șubredă ușa aia, mai mustăcesc, mă mai gândesc...
-am păstrat și aglomerația orașului, s-ar putea să ai însă și în acel caz dreptate
mulțumesc, Anghele, mai scrie Dănuța, mai încearcă, am mai spus, fac exerciții, încerc să îmi exersez mâna
o zi bună
servus
Pe textul:
„oameni" de Dana Banu
voiam să scriu desigur \"încerc să reînvăț a scrie texte scurte\"
Pe textul:
„oameni" de Dana Banu
încerc să reînvâț a scrie text scurte, am cam uitat deprinderea asta
mulțumesc pentru semn
dana
PS: am privit cu ochelarii bine așezați pe nas înspre versurile semnalate de tine, sunt ca niște licurici, ai dreptate:)
Pe textul:
„oameni" de Dana Banu
ca în multe poezii de-ale tale și aici apare autorul care povestește calm, încet, fără prețiozități, dând senzația că spune lucruri banale, amănunte fără vreo importanță, când de fapt aici se reface, se rețese o întreagă lume interioară, o temă uriașă, da, în spatele calmului aparent și al textului stau o mulțime de sensuri și de imagini
mie uneia asta mi-a plăcut aici, faptul că surprinzi prin contrastul puternic dintre tonul textului și idee, nu explici, nu te aventurezi prea mult, rămâi la o simplitate zveltă și curată iar asta înseamnă că îți respecți stilul ceea ce e de lăudat(zic eu în timp ce te laud:))
salut, vecine
dana
PS: titlul nu îmi place, întotdeauna m-au enervat steluțele alea, îmi par chiar urâcioase
Pe textul:
„***" de Gelu Diaconu
în opinia mea ai reușit să scrii un text bun aici, are imagini clar redate, se desfășoară cu nerv, un spus strâns și direct care transmite o emoție vie, adică eu am simțit acest text, așa să știi, din cauza asta am intrat acum, nu accesorizezi inutil, nu te împiedici în cuvinte, foarte inteligent finalul, da, finalul e marca Potra, părerea mea
hai că te-am lăudat destul și știi doar că m-am cam dezobișnuit:)
salut, prietene,
multă inspirație și spor la scris
cititorul tău,
elian
Pe textul:
„Inexprimabila mea singurătate" de Victor Potra
