dan mihuț

exteriorul se reconstituie prin punctele banerelor lipite pe autobuz, cursuri gratis de pointilism la juma de oră, pictăm, pictăm, mângâiem pietonii cu mâneci murdare, mahmureli

(se dedică unui prieten cetitor de evola) începem odată cu casa fără scări din trieste în care locuiește leopolt plum deși e profesor la pula în timpul acesta el se plimbă dăcă ne ținem

sălciu alunecat înspre terenul acesta de joacă în ascuns elefanții echilibrați se destind printre copii strecurându-se precum hanibal prin alpi dar curând mai numeri câteva pulberi mâncate în

cine n-a fost la o vânătoare de lișițe să se ducă să ia o pușcă sau chiar două și un ogar cu colți mari și ascuțiți ca să smulgă păpurișul și cizme cu cărâmbul cât mai înalt și

dimineața e o pierdere calmă a epidermei o parte din broboanele de sudoare care se preling pe ea o concentrare senzitivă a coșmarelor într-o pernă de ace primul gând de după trezire ca gheața

mă regăsesc(ca o piatră devenită pasăre locuind liniștită-n oul său până când devine conștientă de mișcare o piatră cu aripi lungi o piatră cu memoria zborului) mă gândesc(deslușesc la

rareori mă rănești cu carne aruncată leilor din mine de foame leii rup zăgazurile trupului și înainte de-a mă părăsi privesc fascinați soarele pleacă apoi în goana printre puținele fiare

sub asfalt trosneau lemnele din care se încalzesc pietonii cu brațele desfacute taxiul citind din ziarul din acea zi de naștere mânca unul dupa altul stâlpii de pe marginea șoselei ca pe știuleți

sângelui i-au crescut crengi cât îl judec cu zile lungi îl leg de azimut si paște totul in jurul meu și eu i-am crescut pe umeri pentru a nu mă zări pentru a-l lăsa sa-și privească animalele

\"\'cos you can\'t have two killers living in the same pad and when your mother knew that her time had come she was really rather glad\" van der graaf generator, killer am făcut poze în

cât pământ e aici încât te poți întinde sub coapsa mea în frică și în cel care mai bate cu trupul partea asta a lumii unde se latră într-un cățel firav al meu unde ochii tăi mă ung și mă ascund în

e absurd sub scena asta cum se văd picioarele actorilor și mai ales pungile pline cu organe genitale știi de-aici de jos asta e fața umană tot ce vezi picioare mișcând și organe genitale în

(visul lui cinghiz) arsura e o zi închisă în altă zi păpuși rusești pe capătul podului zgura se topește ca o lingură de amigo în gura deșertului gobi (mike patton funkadelic) deasupra de

încet respirația și ficatul trotuarului umed repede întins piatră cu fiecare jumătate rotundă și pământul sub piatră ca o divizibilă umbră a clădirilor din jur printre pașii care nu ridică nici

răspunsul acesta îl aud mereu un atac prin ceața de lângă mine am doar un interval viu în cap îl clatin dintr-o ureche în alta și nu s-ar zice că ecoul e vesel sau trist nu se sparge nimic din

e noapte chiar și-n fotografiile privite, o noapte în care migrenele nu consumă medicamente sau ecranul monitorului îmi lărgește fața până o transformă într-un joc de-a saint fuck