Poezie
umanul zbor
1 min lectură·
Mediu
mă regăsesc(ca o piatră devenită pasăre
locuind liniștită-n oul său
până când devine conștientă de mișcare
o piatră cu aripi lungi
o piatră cu memoria zborului)
mă gândesc(deslușesc la fel ca o piatră
pasăre conturul unor obiecte în ceață
cântărindu-le din ochi - ochiul mic
ca o mărgea ca o mărgea de apă)
apoi mișc(e prima mișcare
prima forfotă a sângelui undeva lângă ochi
undeva lângă suflet)
alerg ca un cățelandru(aș vrea să ating
toate cerurile sunt o piatră într-un zbor
peste tot sunt o pasăre pietruind cerurile)
ajung la mine din nou cu gândul
(sunt greu am zburat)
gândul care încearcă să afle ce-aș fi
(o pasăre de piatră, mai aproape
de static de materia acestor forme)
dacă nu m-aș regăsi
de fiecare dată om
001676
0