rezerva de lux și maimuțele cyber

ce inseamna ultimul cuvint din titlu?
vorbeam azi cu niste scriitori ca cel mai important, ca sa vezi ce e in distanta dintre pamint si rai, este sa nu fii beat cind mori, asadar, tine volanul strins. ce e \"efedrină\"? ultimul vers prima strofa e fain tare, cu cezariana in plina respiratie. buna tunsoare mai ai, ma gindeam eu ca ai peruca in cap, dar e strînsă în coadă de parcă ai lipit-o cu superclei. ultimul vers strofa a doua e aiurea, plus ca nu-l inteleg. uh, ce de-a nume în a treia. mincarurile am priceput ce-i cu soarta lor. pe limba în colo, tot la mațe o sa se ajunga. p.s. scoate-mi si mie penultimul text din pag autor, ca-i alta noapte deamu, numai daca nu-i acolo pentru comuri, fireste. vezi te rog.

un text foarte misto.cred ca poemele astea mai ironice si mai scuturate,te prind mult mai bine.foarte multa subtilitate in versuri ca,asa se ajunge in rai,drumul pana la pasteur ti-l poate arata sabato,sau,trebuie sa nu ma gandesc la mine deloc,sunt prima maimuta ajunsa in rai.toata poema este asa,adica subtila.foarte misto versul,seriozitatea terorii se dejoaca...o poema inteligenta

ale atlanticului, desigur.

mie imi place geografia asta microbiologica de aici, desi, cand citii prima oara poemul asta, iar ma apuca criza: unde-l incadram dom\'le pe mihut? pana la urma, imi zic (tot singura) sa-l las pe marea si oceanul lui, adica in apele sarate in care se scalda. :)aveai un typo care m-a amuzat cand am citit prima oara, cu ugandeza acolo :)), vad ca ai corectat. finalul e foarte bun, dar e plin, vai, de rai: \"rai, raiul acesta...\" \"poate ajunge in rai\" poti renunta la unul dintre raiurile astea, zau ca-s prea multe in aceeasi strofa. oricum in tot contextul asta ironic/aluziv mi-a placut sa gasesc o trimitere seaca la \"scara catre rai\". cat despre maimuta, cred ca urmatorul obiect de studiu dupa ajungerea maimutei in rai, desigur, va fi: \"de ce se invarte maimuta in jurul cozii\"?

Cantitatea, pentru autorul Minuț, contează. Cantitatea impresionează. Cât despre ideea că orice maimuță poate scrie un poem sau un roman, e banală și e a altuia. Muhuț nu e maimuță cyber, nu. Nu știu de ce Mihuț rimează cu maimuț\'
Ceea ce vreau să spun e că mie nu maimuța îmi pare personajul principal al acestui poem. Ci crabii. Relația crabilor cu părul produce un text aparte, limpede, creativ, inventiv, eu despre crabi și păr am crezut că e Rezerva de lux.
Multe, tare multe elemente are textul, și realiste, și expresioniste, și existențialiste, postmoderniste și postpostmoderniste. Toate elementele sunt clare, le înțeleg, eu îmi doresc texte pe care să le înțeleg mai puțin.
Mai citim?
tama

O scriitură ultra-ultra-modernă. Păcat că nu spune prea mare lucru ci doar sugerează/insinuează intertextual niște profunzimi în care lectorul, chipurile, ar trebui să plonjeze cu toată ontologia sa, scuturat de prejudecăți și reziduuri culturale - ca tepicul de praf. Densitatea de simboluri și paradigme culturale este atât de mare încât tot acest ghiveci textualist îți produce, cel mult, senzația unei indigestii intelectuale, o inexplicabilă amețeală. Textul acesta este ca o răspântie din care pornesc o sumedenie de drumuri ce se înfundă după doi, trei pași.

nu recomand acest text numit de antecomentatorii mei ultrametaparamodernism, post, post-post, cu existențialismul, suprarealismul, simbolismul lui și cu tot -ismul lui cu tot. nu recomand (și d-aia nu am făcut-o, sic!), fiindcă e prea de tot. revolta din spatele lui. și pentru că amestecă atâtea realități în discurs și în infradiscurs, încât nici în montagne-rousse lingvistic (poetic) nu poți spune că ești. sau poate o fi în ăla din parcul newyorkez de distracții.
și nu recomand acest text nici pt. că se joacă peste măsura normală / over-normal a cititorului, iar autotul pare că a mizat pe asta și știe că i-a ieșit. adică, așa ca în inland empire, dacă nu te ții zdravăn de axul minții, te încurci în crabii din perucă sau în rețelele mafiote ale semnificațiilor mihuțiene.
și nu recomand nici din cauza maimuțelor. că aici e alt film, mai vechi, cei din generația noastră l-au înghițit. iar poezia asta e un oraș al maimuțelor, care au plecat în vacanță să guste din fructele (forbbiden) de mare, căci merele nu mai sunt la modă-n paradisul literar.
și nu recomand și pt. faptul că complet disconfortant textul ăsta, pt. un skin poetic ultrasensibil la razele criticii. literare sau nonliterare.
cam asta este rezerva mea. fără lux, eventual luca.
acum pier pe limba mea, consideră că am marcat textul cu o stea de mare.

ela

sa nu ne lasam inselati de perversitatea poetica a lui dan mihut, care ne trimite autoritar, din prima, la masurarea in cotzi si palme a distantei dintre king kong si joyce.sunt aproape convinsa ca situeaza corect uganda in africa (daca nu cumva o fi disparut de acolo, din pricina secetei, si tarile se evapora, nu-i asa? ), dar crabii ii cunoastem bine de pe vremea cand ugandezele ramaneau fara maini daca suvitau maimute.de asemenea, si trimiterea la seitan, via che guevara, ne lasa la fel de orbi si flamanzi precum liliecii vampiri, care izbucnesc spre jugulara noastra de unde credeti, da, evident, din turnurile gemene, adica ce poate fi mai rau si mai pervers, dupa cum bine stiti.

in acest context, raiul maimutei ne ia cu totul pe nepregatite, adica ne pica in cap, pur si simplu.la asa o buzna a raiului, mi se pare firesc sa te intrebi daca e cea mai buna solutie straduinta noastra de a trece in viata numai pe verde si a imparti pomeni orbilor , fara sa le dam cu tifla pe la spate.ceea ce ma indreptateste sa cred ca daca maimuta lui dan mihut s-a umanizat intr-atat incat sa aspire la iesirea din blana si intrarea tartinabila in rai, feliuta cu feliuta, e problema lui personala, la urma urmei.

sau poate ca este un articol despre stairway to heaven, in timp ce citea despre monstrul it al lui king si ritualul de exorcizare a acestuia.te asezi in fata monstrului, il provoci la un concurs de bancuri seci, il obligi sa rada, apoi, cand rade, il prinzi de limba si tragi, tragi, tragi....
pe limba lui dan mihut, asa se ajunge direct in rai

...
trecând peste o \"confrigurare\" anapoda din versul al treilea: ca o maimuță care nu datorează nimic unei păpuși din cârpe - mă refer la cuvântul \"din\", care sare în ochi, pentru că nu se leagă (ori e \"făcută\", păpușa, din cârpe, ori e o \"cârpă\") - totul mi se pare că este ... legal.

am în vedere administrarea unei stele, dar asta depinde de starea mea nervoasă!

ecaterina, era să te întreb de anumite cuvinte care conțin elementul de compunere savantă \"cyber\", dar cum nu cred că ești majoră, m-am abținut. efedrina e o substanță, nu v-a zis profu\' de chimie? ești simpatică, foarte simpatică. și simpatetică!

victor, am văzut că preferi chestiile de nerv forte, probabil că există o motivație în disjuncția asta. mă bucur că-ți plăcu.

claudia, poți să mă lași în ape sărate, așa e, îmi place, a început să-mi crească și-o cochilie, deci e de bine. la rai... cred că ai dreptate, o fi prea prezent, dar lenea de-a putrezi în iad mă determină sa-l las așa, mă răzbun și eu pe maimuță, a dracului ea!

tamara, nu voi fi acum o fătucă ipocrită să spun că nu contează cantitatea! și nici nu te voi contrazice dacă tu zici că \"mihuț\" nu rimează cu \"căluț\" și toate cuvintele care se termină cu \"uț\" până la \"puț\". acolo ne oprim cu toții. evident, putem muta accentul pe ce vrea maimuțul nostru. cu elementele o lăsăm mai moale că ni se înmoaie scheletul critic și, cum e foarte important să fim bipezi și erecți, luăm maimuța la bătaie. cine dracu a pus-o să meargă pe labele din spate? să nu-mi zici că darwin!

ioane, vino, dragul nostru, din beciul ăla în care te-ai vârât și mai ia și tu o gură de modernitate. după cum te strâmbi la textele astea, se pare că te-ai cam obișnuit cu clasica poșirca. mai poți face și niște cure cu nămol, e bun pentru epidermă și ceva organe, pe cap să nu-ți dai că nu are nici-un efect.

ela, nu te lua după nimeni! uite, mie mi se pare un text evoluționist cu ceva influențe mesianice, darwiniste și accente exoterice din ritualurile centraficane plus ritualuri de împerechere mediteraneene sau klingoniene. desigur, n-aș putea trece peste fiorul profund patristic din ultimul fragment când mă felicit că n-am confundat scara raiului cu scara măgarului (măgarul de escher, desigur). rezerve am și eu, asta nu pentru că sunt un imigrant de pe planeta maimuțurilor, eventual hanoracul lui kubrick. nu, nu, fără kubrick că ăsta e ăla cu \"a clockwork orange\" iar muaimuțurile din filmul ăsta nu mai sunt pe variație cyber ci satan în persoană. glumeațo, parcă ai luat și tu efedrină, de aia croșetezi umor.

noemi, interesant e cum spui că monstrul lui king nu râde la toate bancurile, ci numai la alea seci. o fi obișnuit cu seceta pe care a impus-o secta \"asimov and science fiction sons of universe company\". să dea dracu în maimuțe dacă eu am văzut vreo planetă care să arate precum raiul scripturilor. dar termenul de adaptare e tot darwinist. nu, eu nu cred în selecția spirituală, cred doar că, dacă vom fi maimuțe cuminți, ne vom salva. desigur, nu mai vine nimeni să-și sacrifice banana pentru noi, dar e bine și-așa. iar faptul că mă acuzi de perversitate poetică mă indignează profund. drept pedeapsă, voi strânge toată viața semnături pentru drepturile maimuțelor care nu s-au transformat în oameni și voi deveni președintele asociației oamenilor pe cale de a se transforma în maimuță!

mihaela sau iulia, văd că și pe tine te-au corupt ăștia. stai calmă rezerve de lux sunt destule în univers, numai maimuțe să fie ca să le caute. fără tratament că e scump. nici măcar cu efedrină.

adrian, da, avem în vedere o gramadă de administrații, culture-pub-ul o impune. dincolo de rigorile legii, îți înțeleg amendamentul la instinctul limbajului. ai dreptate, voiam doar să spun din ce e făcută papușa aia că, deh, nefiind gonflabilă ca să nu mai existe ambiguități, e din cârpe, plastic, ceramică,etc.
long live your nervous system!

deh, și pentru că ați fost toți niște simpatici, mulțumesc frumos!