Poezie
tăcere si sânge
1 min lectură·
Mediu
sângelui i-au crescut crengi
cât îl judec cu zile lungi
îl leg de azimut si paște totul in jurul meu
și eu i-am crescut pe umeri
pentru a nu mă zări
pentru a-l lăsa sa-și privească
animalele ce vin sa se-adape in el
o foame minerala mă cuprinde
pe întortocheatele sale cărări
către un sud istoric mai cald
se-ndrăgostește uneori
și-atunci mă privește in ochi
pentru a nu-nnebuni
a început sa se hrănească din mine
mă soarbe calm
sub umbre carnivore
cu mișcări planturoase si săgetat de plăcere
și deși știu ca m-așteaptă o pieire tăcută
deschid pleoapele pentru o clipa
în zori
064303
0

In fine...intreaga poezie imi trezeste fiorii...si e si putin...sadica?!...ultima strofa, cel putin...dar nu un sadic real, ci unul putin mai blajin!!
Oricum...e o poezie foarte bine realizata, ultima strofa imi place la nebunie si o sa astept si eu ca sangele sa se hraneasca din mine...glumesc!!!
Cu respect,