Dacian Constantin

construcțiile nu sunt încâlcite. poate discursul. poate mesajul. cred că se presimte orice virgulă și se insinuează mesajul din orice rupere de ritm, foarte intenționată de altfel. nu-mi plac construcțiile perfecte, strălucitoare, șlefuite, cât de bine am ales noi cuvintele, cât de măiastru, e prea simplu să fie așa.

io când scriu despre dragoste, mă bâlbâi.

e primul meu poem de dragoste.

florin, iartă-mă că am scris mai mult decât tine. mulțumesc pentru trecere.

după ce citești acest bilet, rupe-l.

apoi smulge-ți fața și privește-mă.

nu te apropia mai mult.

și, mai ales, ce se dilată pe acolo.

din textul acesta mi-au plăcut mult italicele. știi tu de ce. :)

cred că nu virgulă înainte de primul \"sau\".

dragoste

aveam dragostea,
dar nu știu dacă e bine ca acest text să fie citit ca o poezie
poate e bine să fie citit ca o dragoste
sau poate că cel mai bine ar fi să nu ne gândim la nimic
ne lăsăm în voia sorții și a lui dumnezeu.

carmen, mulțumesc pentru semn și pentru că mi-ai zis \"alina\", ca acasă.

îmi place mult versul citat. e ca o privire în oglindă cu o mare asumare.

am încercat să-mi imaginez CONCRET cum vine spălatul ăsta, pentru că îmi place să fac astfel de \"exerciții\". și cred că e greu. mai ales să ieși curat din asta. din această curățire dureroasă.

minunată fotografie, alice.

\"Atunci când omul va ajunge la trăirea vidului absolut, prin însăși această percepere, el va îmblânzi vidul\" Constantin Noica

Un mod de existență fără istorie. Concretul sfâșietor al practicii existențiale.

Numai pe un fundal al unui vid absolut al semnificației lucrurile pot apărea într-o lumină atât de clară, cu contururi atât de precise și impunătoare, esențializând. acest text, sinonim cu un tic social, îmi demonstrează că Dan a învățat să taie și să concentreze. pentru mine aceasta este o lecție deosebit de importantă. o existență fără ceas, fără cronologie, fără plan, fără istorie.

Poate că această viziune minimalistă te va prinde și va reprezenta forma ta preferată de exprimare. Mihai Tița are dreptate mai sus: \"impecabil control al tristeții\" vine drept și asumat, deloc bombastic, ca un semn de punctuație la sfârșitul unei propoziții simple.

Din cea de-a doua strofă îmi rămâne să extrag și un soi de furie înțeleaptă, oarecum conjugată de faptul că, deși poate timpul nu se face mic, în schimb eu mă înalț deasupra lui, prin cunoaștere. prin însăși cunoașterea mecanismelor și ravagiilor lui, enumerate în prima strofă.

Are logică textul tău, e cuminte și nu vrea să pară altceva decât este: o minimalistă viziune asupra unei vârste de la care orice este posibil pentru că s-a experimentat aproape totul, inclusiv strângerea timpului în pumn.

Aș vrea să înțelegi că e bine așa și să te încurajez să continui.

plin de bălării și de adrian păunescu acest text.

credeți că mai este nevoie de un alt adrian păunescu în anul 2008, luna aproape august?

cum adică ascuțitoarea nu mai răspunde la telefon?! explicați-mi asta și vă cred.

urâțenia nu este o ură. ura poate fi frumoasă și strălucitoare. ura poate fi o iubire fără zăbală. societatea independentă a artiștilor ar muri de foame și de perversiuni. omul nu este o probabilitate a timpului, omul face timpul pentru că așa a învățat el, să se țină de limbile ceasului, dar asta e cea mai mare prostie, omul trebuie să învețe să înghețe timpul, nu știu ce vrei de la mine cu maximele astea, nu există antiteze complete între oameni, dar cine ar fi tâmpit să caute așa ceva, când de fapt, căutăm asemănările?! lumina?! pacea?!

omul nu este ceea ce este. OMUL ESTE CEEA CE POATE DEVENI.

unui om NU EȘTI SÃRAC.

înțelegi asta?!

poate vom naște o galaxie nouă
cum să-i spunem

nu ești sărac, vezi!?

că dacă nu voiai să vină oamenii ăștia, așa cum sunt ei,
nu mai postai aici

așa că lasă vrăjeala și pune mâna și spune ceva
nu că ne vine marea la vârful degetelor

că vezi că nu îi poți duce de nas

și spun toate astea deoarece pentru chestia asta \"muzică eficientă\" - care trebuie să recunoști că-i o bălărie - trebuia să fii mai umil, așa.

că știi și tu că e o bălărie.

poate vom naște o galaxie nouă
cum să-i spunem


poate vom naște o galaxie nouă
cum să-i spunem



poate vom naște o galaxie nouă
cum să-i spunem



nu am nevoie de restul textului. restul e vrăjeală. aici ai zis ceva. ai zis că ceva se naște și habarnavem ce înseamnă asta. ai vorbit despre viață. foarte bine. nu uita că mie îmi plac aceste două versuri. utilizează-le într-un text care să merite.

trezește-te și fii viu. continuă. nu-ți fie lene. suferă, dansează, bronzează-te, fă ceva. zi un pic mai mult. nu mult mai mult, dar ceva mai mult. ajută-mă, pe mine, cititorul. fie-ți milă. AI GRIJÃ DE MINE.

carmen, oare unde or fi germenii acestor etape? oare nu sunt ei cumva în noi și ei ne urcă treptele?!

leonard, tu nu ai înțeles nimic, nu sunt un om traumatizat, sunt un om care se uită altfel la lucruri și oameni. ceea ce nu e ușor. eu nu am vrut să fie așa.


adrian, așa e, nici introspectiv, nici melancolic. ci, pur și simplu, ca o tăietură. pe deget. cu un cuțit foarte fin. și nu ți-e frică și nu te doare decât când începi să vezi sângele curgând, cam așa.

simona pop, e o căutare continuă, a sinelui.

mona furca, cică se numesc \"vicotenei\" :) cilii ăia. așa am aflat.

ana dumitru, nu pot să explic cum ține loc tăcerea de elastice, dar pot să îți explic și cum jucam elasticul în generală cu fetele, dar și cu ce se țin hainele de noi. precum și cu ce forță se întoarce iubirea înapoi la tine și cât de tare doare. plici, așa cum face un elastic izbit. știi tu. joacă-te.

dorin cozan.... tu!

cătălin ionașcu, nici eu nu înțeleg astăzi ce caută strofa aia cu bărbații bătrâni acolo. iubirea, sexul, apropierea, nu au nevoie de menționări din astea de vârstă. am făcut o tâmpenie.

felix nicolau, câtă dreptate aveai tu în data de 2 martie. :)

sau ...?

și să știți că uneori revin la \"zid și neutrino\" pentru o porție de poezie înțeleaptă, detașată, vie, de o sensibilitate și prospețime foarte atent calculate.

cu respect,

alina livia lazăr

\"eficientă\"?

muzică EFICIENTÃ?

:)


asta e o întrebare pe care mi-ai fi adresat-o tu.

(din aceeași serie sunt și \"scopul sigur\" și \"momentul oportun\", dar nu izbesc așa)

orice rupere de ritm e intenționată și dorită, Andrei. mulțumesc de semn. te-am înțeles.

silviu, vasile, v-am înțeles.

are antetul firmei euroscript sloganul the world of documents și cred că e o scrisoare pe care nu am trimis-o niciodată, ca multe altele, vine desigur din real cu asumare, așa-s io, și am periat-o cât am putut, am vrut să mă ocup și de dialog, și de așezarea în pagină și de încadrarea la explicite - că știi că io-s explicită mereu - dar mi-ai luat-o tu înainte și mă bucur că îți place așa, ok, ne relaxăm frumos, pe scaun sau pe fotoliu, ascultăm muzică și ne gândim dacă nu cumva. :)