Omul între ceea ce este și ceea ce poate deveni

1.Egoismul constă în absorbirea materiei străine printr-o voluptate a contrariilor care atrage vorace deveniri și prefaceri prin asimilarea dorințelor din euri străine în sinele propriu; și cedează către alții doar nimicul care ridiculizează și stigmatizează sensul profund al relațiilor umane. 2.Altruismul este calitate și defect în același timp, calitatea de a te împarte total la alții, defectul de a te depersonaliza prin dăruirea completă a însușirilor morale, spirituale și a darurilor materiale, când riști să devii un “nimic” dintr-un tot de calități și să-ți transformi bunătatea într-o armă care te atacă dăruind. 3.Omul este ceea ce este, dar poate deveni ceea ce vrea prin ceea ce face. 4.Omul este o probabilitate a timpului aplicabilă vieții în genere; nu este nici bun și nici rău, nici frumos și nici urât, nici moral și nici imoral, nici rațional și nici irațional, ci o formulă secretă a vieții aplicată individual pe care nu o cunoaște în timpul existenței și care se dezleagă prin intrarea în alchimia morții. 5.Artiștii ar trebui să creeze o societate independentă, cu alte legi și dogme, ca alternativă a societății actuale; astfel, fiecare ar putea alege lumea socială în care să trăiască; opțiunea fiind singurul lucru pozitiv dintre aparențele în care suntem siliți să trăim. 6.Urâțenia este o ură a materiei care creează împotriva subiectului pe care îl modelează. 7.Frumusețea este acceptul dat de materia creatoare, acordul pozitiv dat de puterea de organizare în structuri estetice. 8.Răul este sentința negativă dată de tribunalul conștiinței colective. 9.Binele forțează invidia facultății de judecare estetice să recunoască frumosul care irupe din esența sa. 10.Nu există antiteze complete între doi oameni, fiindcă aceasta ar însemna ca unul să fie om, iar celălalt neom, lucru imposibil în logica existenței umane. Nu există nici oameni identici, dintr-o eroare a naturii, există însă clone, oameni artificiali, dintr-o eroare a științei.