Dacian Constantin

a îndrăzni este primul pas necesar după dorința de a cunoaște. a îndrăzni să cunoști înseamnă a-ți permite libertatea de a accepta un gând nou, libertatea de a te depăși în fiecare clipă.

\"de ce oare cel mai greu lucru pe lume este să convingi o pasăre că e liberă și că apoi, cu puțin efort, și-o poate dovedi sieși? de ce oare o fi atât de greu?\" (Richard BACH - \"Pescărușul Jonathan Livingstone\")

Bi, îți cresc pe aripi safire :)

prietenesc,
Livia

alege o carte, pe ea să ne jucăm trecutul sau mai bine lasă-mă să-ți scot dintre pleoape monede cu care să ne trecem vămile mai târziu, As-ul din mânecă rânjește obosit că l-am căutat și tot la inima ro-și-e am ajuns să ne închinăm.
o să îți trec o mână peste frunte să te fac să dispari de tot din toate locurile de pe unde mă bântui: mai ales de pe zidurile damelor de trotuar.
de împrumut ne sunt mâinile, de aceea nu ne iese nici o magie azi: nici măcar aceea simplă, de A FI.

o să înțelegi, Ina, că m-ai încântat !

prietenesc,
Livia

Costin, votul tău de încredere valorează cu atât mai mult cu cât știu că nu ești îngăduitor. Iar comentariul tău mi-a reinventat poezia. Mulțumesc.

Florian, viața se trăiește pe lângă imortalizări dorite. Nu ai simțit câteodată dorința de a opri totul în loc? Cam așa face cerul meu fotograf ! Încântată de trecere și de cuvinte mult prea frumoase !

Danu, eu aduc recunoscătoare mulțumiri muzelor inspiratoare (deși momentul scrierii a fost mai mult decât crunt) și cititorului care a ales calculatorul în favoarea poienii, tocmai pentru a ajunge la încercarea mea poetică. Să mai vii !

RAdmila, înseamnă că m-ai iertat pentru confuzia numelui? Nu eu am reușit să te fac să vezi tabloul: ochii care văd, VÃD. În rest, sunt mai multe forme de orbire. Prezența ta mă bucură.

În instantaneu prietenesc și amar-zâmbitor,
Livia

Corneliu, n-ai observat titlul comentariului. Am fost ironică față de vigoarea nebună și pe deplin de partea afirmațiilor tale. Am obiceiul (prost) de a analiza ambele posibilități sau toatele, dacă sunt mai multe. Nu ader eu la piept scos în față și la bravadă :) am prezentat o stare de fapt pe care o resimt în jurul meu. doar ți-am spus că pentru mine iubirea-i o poveste :)
poate o să revin la Ortega, până atunci îți mulțumesc pentru această rută domolitoare de elanuri afective și acumulări ficționale :)

prietenesc,
Livia

la un moment dat, totul devine reconfortant în iubire, chiar și modul de a etala febril un fel de bravadă agresivă în avanposturi de corazon și feeling.
din acest moment, iubirea devine blazon și recuzită, cu pânde lungi și scene virtuoase.
cred că totuși tot acesta este și momentul în care iubirea începe să-și merite dreptul la metforă. uite-așa, patimile încâlcite în confuz și contradictoriu dobândesc un soi de vigoare nebună, zurlie. și cred că nu mai contează atunci dacă se întâmplă așa, de dragul de-a iubi sau de dragul de-a iubi un om anume, nu e, de fapt, același lucru?

Eu nu știu să vorbesc despre iubire în termenii aceștia, pentru mine iubirea e o poveste pe care nu mi-a spus-o nimeni niciodată, de aceea apreciez și detașarea și limpezimea discursului, Corneliu. (Am citit demult o carte de-a lui Ortega Y Gasset pe tema aceasta și ... gândeam că voi găsi răspunsuri acolo. Aiureli. :) )

prietenesc,
Livia

Ruxandra, nu vorbi nebunii: cerul nu e deloc fotograf amator, singura lui preteție e să poți să-l înduri, culcată pe spate, cu mâinile sub cap, cu zâmbete precise și netulburate de vreun gând nealbastru ! Așa să știi și îți mulțumesc că ai trecut, pentru prima dată, pe lângă pixelii mei :) Să mai vii !

Cornel, știi prea bine că ești involuntar profesorul meu de \"cum-se-scrie-candid\" și cum se trăiește așijderea, îți mulțumesc deci șăgalnic, cum m-ai sfătuit, pentru semne și indicatoare ! :)Las` că-i vin eu de hac arțarului cu un vers mai limpede !

Nuțaaaaaa, așa să rămână clipele tale, surâzânde, cel puțin când mă vizitezi, lângă developarea de suflet ce mi se întâmplă aici. Îți mulțumesc și să știi că te citesc pe ascuns ! :)

prietenesc,
Livia

(apăi se poate, Florin, să încerci construcții eliptice de să intre lumea în căutarea cunoștințelor tale de gramatică structuralistică și generat-ivă/oare de îndoieli?!)

Florin Bratu nu poate înțelege cum de oamenii sunt atât de convinși că EXISTÃ. că ei înșiși există. tranzitând dintr-o moarte în alta, creionând o babilonică idee asupra vieții. evident că oricine s-a angajat pe această cale a căutării se simte mai neînsemnat decât lucrurile care-l înconjoară. de aceea, cuvintele, CUVINTELE, știu ceea ce el, ce noi, nu putem să înțelegem. Florin Bratu suferă îndoindu-se de toate și crezând în nimic. la capătul cuvintelor se conservă esențialul, la CAPÃT, acolo unde emoția, umanul, rămân intangibile, eterne și atât de personale, în fond. Florin Bratu cam vrea să se nască după păcatul incendierii lumii, deși știe că pentru asta are nevoie de o abundență de biruințe:
\"da-ți-mi numărul exact al pietrelor
cu care a fost ridicat Babelul
și vă spun exact câte cuvinte
vor mai trebui inventate până la Dumnezeu\"

Și, cel mai important, Florin Bratu n-ar îndrăzni să le înșele în strivire, pe ele, cuvintele, pentru că:
singurul antonim perfect al timpului rămâne poezia
și singurul antonim perfect al literei rămâne secunda.

sunt, așadar, arderi care triumfă în senzații autentice de vid interior și sunt neastâmpăruri împărtășite între euri interioare. cu ele se decorează undele meditări. la început de anotimp cu pendulul atârnat ca o amenințare asupra tâmplei și a paginilor.

dacă am zis aberații, să mă ierte autorul.
este însă genul de poezie prin care sporesc.

prietenesc,
Livia

Lizush, mulțumesc. mă mai surprinde azi doar faptul că totul este epuizat, că nu avem posibilitatea unui progres, altfel decât empiric. și da, locul firescului e luat de o ușurință cu care acceptăm să întreținem cu viața o relație mutuală condamnabilă. un haos dirijat și întreținut din te miri ce.
:) mereu zic mai bine ce simt fără vers, vezi?! Să mai treci !

prietenesc,
Livia

Ce noroc să te numești Blaga, zău ! Sau nenoroc, depinde! Să trec însă la subiectul poemei de mai sus. Nu am citit comentariile, e posibil să se fi spus despre cât de fluture se vede poemul dincolo de coconul în care șade deocamdată simțirea. Curgea lui e lină și, mai ales, onestă. Și mai cred că uneori forța expresiei unui poem stă în însăși capacitatea lui de a-l vorbi pe cititor, de a-l face să se găsească pe sine, undeva, la poale de vers.
\"Devreme\"-le și diminețile mursecate îl închid în cerc de sens. Îmi place acest poem pentru că mă aflu în el (autorului nici nu i-a trecut prin gând, sunt convinsă ! ).

Mai ales onest și deschis simt acest poem, netrucat, aproape lucid, aproape trist.

Prietenesc,
Livia

Sache, destul de inteligent mesajul tău, atât de inteligent că nu-l pricepui :) aștept lămuriri sau mă apuc de recitit fabule. oricum, știu bancul cu guma, că de aia se întâmplă poc-poc balonașe lipite de nas ! Onorată de trecere !

Eduard, ți-a fost sete rău când ai citit și eu te-am pus la alergat în boncaci. :) Glumesc. Îți mulțumesc pentru cuvintele prea frumoase.

prietenesc,
Livia

Danule, da, s-ar putea să pară că se destăinuie altcineva în prima strofă pentru că am scris-o cu sufletul.:) de abia apoi am început să împopoțonez. am schimbat \"multă\" cum am putut la ora asta. mie îmi plăcea \"urlă multă\" pentru ideea intensului, dar, nu e de ajuns să îmi placă mie, evident. Știu ce am vrut cu aceste cuvinte, dar se pare că nu am reușit. E un exercițiu, ca toate, de altfel, pe pagina mea.
Îți mulțumesc, după ce trec hopurile, voi fi mai conștiincioasă. :) Mie îmi promit asta, bucuroasă fiind că te-ai oprit critic pe aici.

prietenesc,
Livia

e posibil să zic o prostie mai mare decât turnurile cetăților medievale. dar atmosfera plecată din cuvânt m-a dus cu gândul la sighișoara. :)ai văzut vreodată orologiul din turn de acolo?! sau străzile înguste de până la el? îmi place să percep așa, fără filosofări. Să mă ierți dacă e prea puțin.
Pentru mine, cititorul, e mult așa cum ți-am mărturisit !

prietenesc,
Livia

Ubik, aș renunța la articolul nehotărât de la începutul fiecărei strofe. deși, pentru sens, înțeleg că e ales înadins.
am descoperit câteva simboluri în poemul tău și m-a încântat echilibrul fiecărei strofe. cred că \"în continuu\" este corect.
\"Un trandafir sângeriu
acoperit cu lacrimi de rouă
dormind peste sânii Evei\"

Îmi place mult această imagine !

prietenesc,
Livia

:) Ina, știam eu că o să observi tu \"trononc\"-ul și nu îl vei considera greșeală de tastare. Zău că știam :) Confirmările care vin de la tine, uf, mă aduc mai aproape de proză, așa cum m-au sfătuit mai mulți oameni mai pricepuți decât mine de aici. Sunt onorată, și după licențioasă sper să am putere să mai desenez prin căpruiul meu, cu forța de care știu că sunt în stare. Acum, e cam dificil, a-lerg, până pe Conștiinței, colț cu Viitorului (unei diplome) :)

Mulțumesc, Ina !

prietenesc,
Livia

Adina, bine ai venit pe la mine, te întâmpin cu cântec, vezi?Mă bucur că ți-a plăcut și îți mulțumesc pentru semn. Am scris pe când ascultam \"Oh, darling\", mai mult ca un joc.
Îți mulțumesc pentru prea frumoase cuvinte.
(Se poate să trimiți Tori la captiva_matrix@yahoo.com? Asta dacă nu cer prea mult. Sunt curioasă și vreau să ascult recomandarea.)

prietenesc,
Livia

Mi-e atât de drag \"păcatul sfânt\" al acestei încercări de poem, Corneliu, încât nu pot decât să mă bucur că i-ai remarcat esența. Mi-am pus în gând să scriu despre sărut, cu simplitate; așa am învățat cât de greu sunt de cuprins în versuri exact lucrurile care ne fac mai umani. Frumusețile umanului. Cu miere și fiere. :) Să mai treci; și îți mulțumesc.

livia

:) Titlurile onorifice sunt apă de ploaie.
Mă bucur că vezi delirul acesta mai cuminte decât nebuniile forțate de prin poezii. Așa și trebuia să sune: mai uman. Nu știu în ce măsură am reușit asta.
Dependent nu devii, zilele următoare se întâmplă licența și voi scrie despre victoria asupra sinelui. Asupra viciilor :) Asupra dependenței.

Mulțumesc, Corneliu.

prietenesc,
Livia

Bi,
Am vrut să îi spun Danului, mai înainte, dar uitai: \"colț cu Conștiinței\" sună cucofonic rău,nu? :)Așa am avut de gând, dar... sunt încă reguli de care nu mă pot, cetățean onest al limbii române, dezice.
Îți mulțumesc pentru încântarea mesajului și, pentru că te urmăresc și îmi place mult cum scrii, poate ne-om întâlni vreodată bocancii la jogging.:)
Încântată sunt eu că citești cuvintele mele !

prietenesc,
Li

Danule, mă bucur că te-ai amuzat, dar ploaia face plici peste piele, nu tricoul, din orice textură ar fi el, din orice material ar fi ea :) Da, la \"sunetul socialului\" operez de îndată. Prețioasă așadar, trecerea ta. Să mai vii.

prietenesc,

Livia

Lizush, e cred una dintre puținele iubiri care nu are deziluzii în program sau, dacă se rătăcește vreuna, există antidot muzical în orice format audio:)
Îți mulțumesc pentru trecere și pentru grația urării ! :)

prietenesc,
Li :)