Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

prestidigitatorii absenței

pre_texte

1 min lectură·
Mediu
am devenit peste noapte prestidigitatorii absenței
putem să facem aproape orice cu umbrele noastre cărnoase
de exemplu, să împerechem specii de vise pe cale de dispariție
e un spectacol unic ce ni se desfășoară sub piele
osul tău scăpătat mă atrage în cârciuma vieții. știu și un cântec de inimă albastră pe care o să ți-l cânt după miezul nopții cu o voce de împrumut
spre dimineață ne mai scapă câte un cuvânt tumoral dintr-o certitudine malignă și înlocuitoare de spațiu ambiguu
ar fi mai bine să nu ne mai prefacem niciodată în noi
oricum lipsim de undeva
cu umbrele noastre scuipate pe ziduri cu tot
0114.707
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
106
Citire
1 min
Versuri
9
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “prestidigitatorii absenței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/126645/prestidigitatorii-absentei

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alina-manoleAMAlina Manole
Ce nu mi-a plăcut: de exemplu, unic, cârciuma, voce de împrumut, ne mai scapă, să nu ne mai prefacem, scuipate.
În rest, e impresionant, mai ales primele versuri și finalul.
0
@adina-batirABAdina Batîr
e tristete.. multa tristete.. parca ai vrea sa rupi universul in bucati, sa il metamorfozezi pana ce devine aparent o absenta, iar pentru sine un vis intrat in sange.
\"oricum lipsim de undeva\" - ca niste piese din ceva inceput, dar neterminat.

cu admiratie,
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Alma...of...inițial am zâmbit când am citit. mă gândeam că e bine să știi întotdeauna atât de exact ce nu-ți place și ce îți place. eu aflu întotdeauna prea târziu. îți mulțumesc mult. mă voi mai gândi la textul acesta dacă mai merită sau nu să-i fac ceva.

Adina, cred că e foarte tristă abilitatea de a disimula propriile noastre absențe. îți mulțumesc mult.
0
@alina-manoleAMAlina Manole
Ioana, e simplu să știi ce îți place și ce nu, atunci când e vorba de ceilalți. Mai greu e atunci când e vorba de mine, mă hotărăsc greu să schimb, toate sunt ale mele. Cred că la fel simți și tu. Lasă poemul așa cum l-ai scris, reprezintă starea ta de acum, nu?
0
@dacian-constantinDCDacian Constantin
alege o carte, pe ea să ne jucăm trecutul sau mai bine lasă-mă să-ți scot dintre pleoape monede cu care să ne trecem vămile mai târziu, As-ul din mânecă rânjește obosit că l-am căutat și tot la inima ro-și-e am ajuns să ne închinăm.
o să îți trec o mână peste frunte să te fac să dispari de tot din toate locurile de pe unde mă bântui: mai ales de pe zidurile damelor de trotuar.
de împrumut ne sunt mâinile, de aceea nu ne iese nici o magie azi: nici măcar aceea simplă, de A FI.

o să înțelegi, Ina, că m-ai încântat !

prietenesc,
Livia

0
@vlad-spanzVSvlad spânz
Fie ca le numiti \"pre_texte\" sau mai stiu eu cum, cred ca necazul acestor scrieri, ce va apartin, este diluarea lor pana la pierderea in comun, pana la pierderea unui fir si fior care sa le tina drept coloana vertebrala. Parazitati, astfel, \"discursul\" poetic cu aspecte care nu favorizeaza transmiterea mesajului din subiectiv in general. Cu toate acestea, prezentul text este o exceptie desi marseaza pe simboluri destul de uzate in limbajul poetic recent.
0
@posogan-horeaPHPosogan Horea
O introspectie atat de adancita incat lumina parca se pierde, nu mai razbeste pana acolo \"unde lipsim\". Cred ca textul este subiectiv si e normal sa fie asa, asa a fost conceput. Ceea ce simte fiecare nu trebuie sa fie general si ar fi absurd sa credem asta. Este ceea ce ne individualizeaza pe fiecare in parte si ne face sa fim originali.

\"umbrele noastre scuipate pe ziduri \"
par denaturate, par proiectia monstrilor din noi.

Horea
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Alma, voi lăsa așa deocamdată. da, e starea mea de acum.

Livia, tu îmi lași mereu poeme. ai o vervă extraordinară ce mă bucură. chiar vroiam să-ți cer permisiunea să te citez în jurnalul meu. sunt momente ale altora care se suprapun peste ale noastre perfect. eu vreau să le rețin să le stochez în memoria mea afectivă și din ele să-mi construiesc o lume suportabilă...mulțumesc.

Domnului Vlad Spânz, numai cuvinte de mulțumire. am și o mare rugăminte. pentru că este evident profesionalismul cu care tratează un text, m-ar bucura mult să fie puțin mai specific, dacă se poate să aducă argumente și să propună soluții. desigur asta mă va ajuta mult să-mi văd textele mai obiectiv. vreau să-l anunț doar că toate pre_textele aparțin unui ciclu, uzează în mod deliberat de același limbaj metaforic și au același \"trigger\" pentru a apărea în forma atât de nesatisfăcătoare în care apar. sunt deschisă la propuneri mai mult sau mai puțin decente...:)dar constructive. mulțumesc anticipat.

0
Zz
eu m-am chinuit sa tot pronunt cuvantul predigbililigibai. prebizlingibi. in fine. trebuie sa-l citesc de vreo trei ori ca sa-l nimeresc. ce inseamna?

\"e un spectacol unic ce ni se desfășoară sub piele\" suna cunoscut, deci nu este chiar atat de unic, si astfel numai suna cunoscut, insa continua sa se desfasoare sub piele.

cred ca ce domnul vlad doreste sa spuna este ca prezinti jumatate de adevar. celalta jumatate o tii pentru tine.

multumesc.
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Horea, îți mulțumesc mult pentru aprecieri. ai surprins bine semnificația ultimului vers. te mai aștept cu drag.

Filaru Clejani, care jumătate de adevăr crezi că o prezint? Despre ce adevăr vorbim până la urmă?
În ceea ce privește cuvântul \"prestidigitatori\" cred că e simplu. câteva exerciții de dicție și o privire în DEX rezolvă problema...:) Mulțumesc de trecere. Te mai aștept cu drag,
ioana.
P.S.
prestidigitație(s.f.)arta și tehnica de a produce iluzii(optice) prin rapiditatea și agilitatea mișcării mâinilor; scamatorie.
prestidigitator(s.m) scamator
0
Zz
pe scurt. poezia pe acest site este o forma de mirc deghizata. adica este mai mult ceva social decat artistic. si prezinti partea aceea care poate fi \"shared\" cu altii.

mersi ca ma vei mai astepta.
0