Ne gonea cum gonacii angajați sperie prada spre dinții de plumb ai puștii. Vlăjgan, mătăhălos, robust, își fixa privirea asupra noastră scrutând orice nevinovăție, făcându-ne inculpați într-o
parazitar
se leagă de mine un fel de mirare
moartea am cunoscut-o
decât prin ochii altora
oglinzile ce nu îmi conving
le sparg
în fundalul lor răsară scări
să urce fotonii spre tavanul
scăpătați plămânii
sunt și
n-am aflat câți
electroni pe ultimul strat
oxigenul are
bate ceasul
iubita mea cu gesturi simple
dragostea nu se face
se neîntâmplă
cucii doar cântă
- așa
VS